Ce este polineuropatia și care sunt simptomele + diagnosticul și evoluția acesteia

Polineuropatia este o boală neurologică care apare atunci când fibrele nervoase sunt deteriorate din cauza unor boli cronice, a expunerii la substanțe toxice sau a unei carențe de vitamine. Cel mai adesea, sunt afectați nervii de la nivelul membrelor inferioare și al picioarelor.

Cu toate acestea, toți nervii pot fi afectați, de exemplu, nervii care controlează tractul digestiv, vezica urinară, tensiunea arterială, vasele de sânge și inima. Aceștia formează așa-numitul sistem nervos autonom.

Tratamentul de până acum a fost simptomatic, având ca scop ameliorarea durerii sau atenuarea disconfortului.

Un rol important îl joacă, în special, prevenirea leziunilor nervoase, care include un tratament atent al bolilor cronice existente și un stil de viață sănătos.

Polineuropatia periferică este o boală neurologică. Ea este cauzată de afectarea nervilor periferici, cei care ne inervează corpul pe lângă creier și măduva spinării. Afectarea este fie localizată, fie difuză.

Sistemul nervos periferic trimite informații despre senzațiile senzoriale și motorii din întregul corp către creier și măduva spinării (sistemul nervos central). Acolo, aceste informații sunt evaluate, se pregătește un răspuns, care este apoi trimis la locul de acțiune, tot prin intermediul nervilor periferici.

Așa se creează, de exemplu, arcul reflex.

Acesta este motivul pentru care mâna dumneavoastră se retrage în mod reflex atunci când atingeți o oală fierbinte.

Nervii periferici trimit, de asemenea, informații senzoriale către sistemul nervos central, senzații vizuale și auditive sau senzații din interiorul organelor.

Nervii care sunt responsabili de percepția senzorială, de abilitățile motorii sau de procesele interne ale corpului (numiți nervi autonomi) pot fi afectați de neuropatie.

Cele mai frecvente simptome sunt, prin urmare, slăbiciunea, amorțeala sau durerea, în mod caracteristic la nivelul mâinilor și picioarelor. Afectarea este întotdeauna bilaterală și aproape întotdeauna simetrică.

Funcțiile organelor, inclusiv digestia, urinarea și circulația, pot fi, de asemenea, afectate.

Neuropatia periferică poate avea cauze multiple, cel mai adesea din cauza unor leziuni traumatice, infecții, boli metabolice, boli ereditare sau leziuni toxice. Cea mai frecventă cauză este, de exemplu, diabetul.

Cu toate acestea, în aproximativ ⅓ din cazurile de polineuropatie nu se reușește să se elucideze cauza acesteia.

În funcție de tipul de structură anatomică care este afectată, neuropatiile pot fi împărțite în:

• Axonale - Acest tip de afectare apare în diabet, amiloidoză, lepră, ca urmare a expunerii la substanțe toxice sau ca parte a unei boli numite polineuropatie axonală ereditară.
• Demielinizantă - Foarte frecventă în bolile autoimune, în polineuropatia paraproteinemică sau în neuropatia demielinizantă ereditară.
• Mixtă - În diabet (diabet zaharat).

În funcție de tipul de fibră nervoasă afectată, neuropatiile se împart în:

• leziuni motorii
• leziuni senzoriale
• leziuni autonome
• leziuni combinate

Cele mai frecvente cauze ale neuropatiilor includ următoarele stări de boală:

• Sindromul Sjogren, lupusul, artrita reumatoidă, sindromul Guillain-Barré, polineuropatia demielinizantă inflamatorie cronică și vasculita.
• Diabetul zaharat (diabetul) este cea mai frecventă cauză a polineuropatiei. Incidența neuropatiei diabe tice depinde de durata și de compensarea diabetului. Se estimează că, în momentul diagnosticării diabetului, până la 10% dintre pacienți prezintă deja unele modificări patologice la nivelul fibrelor nervoase. Cu o durată a diabetului de 25 de ani, până la jumătate dintre pacienți prezintă neuropatie diabetică.
• Infecții - Printre factorii declanșatori ai neuropatiei se numără infecțiile virale sau bacteriene, inclusiv boala Lyme, zona zoster (virusul herpes zoster), virusul Epstein-Barr (mononucleoza infecțioasă), hepatita B și C, lepra, difteria și HIV.
• Boli ereditare - Polineuropatia apare, de exemplu, în sindromul ereditar Charcot-Marie-Tooth și în alte sindroame congenitale.
• Cancerul - Creșterea unei tumori maligne sau benigne în apropierea unui nerv poate provoca opresiunea nervului, care este afectat de iritarea fizică cronică și de aportul inadecvat de nutrienți. Polineuropatia apare în unele boli maligne în care se declanșează în organism un răspuns imunitar specific. Acest sindrom se numește paraneoplazic și poate fi, de asemenea, primul semn de cancer.
• Boli ale măduvei osoase - Acestea sunt în principal afecțiuni în care o proteină anormală este prezentă în sânge. Aceste boli se numesc gammopatii monoclonale. Polineuropatia apare, de asemenea, în mielomul malign, în limfom și într-o boală relativ rară, amiloidoza.
• Alte boli cronice - Acest grup include bolile renale și hepatice, tulburările țesutului conjunctiv și bolile endocrinologice, cum ar fi hipotiroidismul.

Cauzele neuropatiei în funcție de stilul de viață:

• Consumul excesiv de alcool la persoanele care suferă de dependență
• Malnutriția la persoanele care suferă de alcoolism duce la deficiență de vitamine (avitaminoză)
• Expunerea la substanțe toxice, cum ar fi substanțele chimice industriale și metale grele, cum ar fi plumbul și mercurul
• Utilizarea anumitor medicamente, de exemplu, chimioterapia pentru tratarea cancerului sau radiațiile, poate provoca neuropatie periferică
• Accidentele și rănile, cum ar fi accidentele de mașină sau de autovehicul, căderile sau leziunile sportive, pot provoca leziuni nervoase grave sau secționarea nervilor. Purtarea unui ghips sau utilizarea cârjelor pentru o perioadă lungă de timp determină comprimarea nervilor și dezvoltarea neuropatiei
• Deficitul de vitamine din complexul B, cum ar fi B1, B6 și B12, sau hipovitaminoza de vitamina E și niacină, care sunt esențiale pentru buna funcționare și regenerare a nervilor

Factori de risc:

• Diabetul zaharat este o boală de risc pentru neuropatie, mai ales dacă nivelul de zahăr este controlat inadecvat sau netratat
• Consumul de cantități mari de alcool, alcoolism
• Deficiență cronică de vitamine - hipovitaminoză, în special vitaminele B
• Infecție cu virusuri și bacterii neurotropice, cum ar fi boala Lyme, zona zoster, virusul Epstein-Barr sau hepatita B și C sau HIV
• Bolile autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă și lupusul, în care sistemul imunitar își atacă propriile țesuturi
• Boli cu funcție renală, hepatică sau tiroidiană redusă
• Substanțe chimice toxice la locul de muncă sau acasă
• Apariția neuropatiei la rude, de exemplu la mamă sau la frați și surori

Nervii din corpul uman controlează și reglează toate funcțiile. În general, aceștia sunt împărțiți în trei tipuri, și anume fibrele nervoase senzoriale, motorii și autonome.

Nervii senzoriali primesc senzații de la suprafața corpului, dar și de la organe. Ei ne permit să percepem senzații precum temperatura, durerea, vibrațiile sau atingerea.

Nervii motori controlează acțiunea mușchilor și permit mișcarea membrelor și mersul.

Nervii autonomi funcționează independent, fără voia noastră. Ei reglează tensiunea arterială, transpirația, ritmul cardiac, digestia, golirea gastrică și intestinală, funcția genitală, precum și buna funcționare a ochilor și a vezicii urinare.

Orice fibră nervoasă poate fi afectată de neuropatie. În funcție de care dintre aceste trei tipuri de nervi este afectat, simptomele clinice ale bolii variază.

Simptomele polineuropatiei includ:

• Apariția treptată a amorțelii care începe la nivelul degetelor de la mâini și picioare, înțepături sau furnicături la nivelul picioarelor sau al mâinilor care se pot răspândi mai departe la nivelul extremităților superioare și inferioare
• Durere ascuțită, usturătoare, înjunghiată, pulsatilă sau înțepătoare
• Sensibilitate extremă la atingere, în care atingerile ușoare sunt percepute ca fiind neplăcute, de exemplu, atingerea unui cearșaf sau a unei plapume ca fiind arzătoare
• Durere în repaus, de exemplu, durere în picioare, chiar dacă acestea nu au fost supuse la efort
• Dificultăți de echilibru, mers necoordonat, căderi frecvente
• Slăbiciune musculară la nivelul membrelor
• Senzația de mănuși sau șosete întinse pe membre

În cazul în care nervii autonomi sunt afectați, simptomele includ în special următoarele dificultăți:

• O senzație constantă de frig, piele subțire, uscată și crăpată atunci când transpirația se întrerupe
• Pierderea părului de pe corp, creșterea defectuoasă a unghiilor, degete umflate
• Percepția deficitară a propriei hipoglicemii, ceea ce este foarte periculos, deoarece hipoglicemia profundă este o afecțiune care pune în pericol viața persoanei respective
• Opacifierea necorespunzătoare a vezicii urinare sau a intestinului, provocând retenție urinară și constipație
• Golire gastrică incompletă și lentă (gastropareză) asociată cu greață, vărsături și inapetență
• Adaptarea deficitară a ochilor la schimbările de lumină (constricția și dilatarea pupilei)
• Disfuncții sexuale, de exemplu, disfuncție erectilă
• Aritmii cardiace

Polineuropatia periferică poate avea multe simptome și cauze posibile. Din acest motiv, diagnosticul său va necesita, de asemenea, o gamă largă de investigații:

• Un istoric personal detaliat.

Medicul va întreba despre istoricul medical, inclusiv despre caracteristicile simptomelor, stilul de viață, posibila influență a toxinelor, drogurilor, alcoolului. Din istoricul familial, el va fi interesat de apariția unor boli ereditare, oncologice și neurologice.

• Examinarea fizică neurologică

Include o examinare cuprinzătoare a sistemului nervos al întregului corp, cum ar fi reflexele tendino-osoase, forța și tonusul muscular, sensibilitatea la anumite senzații, cum ar fi atingerea sau vibrațiile, și capacitatea de a menține echilibrul și coordonarea.

• Analize biochimice ale sângelui și hemograme

Sângele se prelevează prin puncție venoasă de rutină, adică prin prelevarea de sânge dintr-o venă periferică. Sângele este apoi examinat pentru vitamine, zahăr și substanțe reziduale. Hemograma poate dezvălui anemie, boli inflamatorii sau o funcție imunitară anormală.

• Examinare imagistică

O scanare CT (tomografie computerizată) sau RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) poate evidenția discuri deplasate la nivelul coloanei cervicale sau sacrale care apasă și deteriorează rădăcinile nervoase, explicând durerea și reducerea sensibilității la nivelul membrelor.

Alte constatări posibile pot fi așa-numitele sindroame istmice (nervi comprimați), tumori sau alte tulburări structurale ale nervilor sau ale vaselor de sânge.

• Electromiografie (EMG)

Dintre examenele auxiliare, cel mai util este examenul EMG, adică testele electrofiziologice. Examenul EMG înregistrează activitatea electrică și viteza de conducere a nervilor din mușchi.

Formele de undă patologice și blocajele în conducere sunt semne de afectare a nervilor. Se examinează fie cu un electrod de la suprafața pielii, fie se introduce un ac subțire (electrod) în mușchi, care apoi măsoară activitatea electrică în timp ce mușchiul se contractă.

• Biopsie cutanată

Aceasta este una dintre cele mai invazive examinări. Este utilizată în principal pentru a diagnostica forma dureroasă a polineuropatiei diabetice. În proba de piele prelevată se monitorizează o reducere a densității fibrelor nervoase intraepidermice.

Există, de asemenea, diverși plasturi care sunt aplicați pe picior. Dacă aceștia își schimbă culoarea în timpul purtării, acest lucru indică prezența unei leziuni a fibrelor nervoase.

Evoluția polineuropatiei depinde de cauza care a declanșat leziunile nervoase.

Terminațiile nervoase subțiri sunt cele mai susceptibile la deteriorare. De aceea, polineuropatia este localizată în părțile acrale ale membrelor la debutul bolii. În cea mai frecventă polineuropatie diabetică, acestea sunt degetele.

Dacă nu este tratată, afectarea continuă și polineuropatia progresează. Durerea și tulburările senzoriale urcă mai sus, până la gleznele și vițeii membrelor inferioare.

În timp, toate simptomele bolii se agravează, iar disconfortul pacientului se accentuează.

Dacă se întârzie acordarea de asistență medicală, afectarea țesutului nervos se află într-un stadiu avansat, în care regenerarea nu mai este posibilă. În acest caz, tratamentul se limitează la un tratament simptomatic, adică un tratament care ameliorează simptomele și nu tratează cauza directă a bolii.

Prevenire

Tratamentul adecvat al diagnosticelor existente

Cea mai bună modalitate de a preveni dezvoltarea neuropatiei periferice și a polineuropatiei este tratarea conștiincioasă a bolilor care prezintă risc de afectare a nervilor, cum ar fi diabetul, alcoolismul, artrita reumatoidă, hipertensiunea arterială, cancerul și altele.

Stil de viață sănătos

O dietă echilibrată este, de asemenea, importantă pentru această boală și pentru prevenirea ei. După cum spune proverbul, suntem ceea ce mâncăm. Prin urmare, încercați să aveți o dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale, carne slabă și leguminoase ca sursă de proteine.

Deficitul de vitamina B12 poate fi prevenit prin consumul de carne, pește, ouă, produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi și cereale îmbogățite.

Vegetarienii sau veganii își vor suplimenta vitamina B12 în principal cu cereale. Deoarece sunt mai predispuși la hipovitaminoză, aceștia ar trebui să ia și vitamina B12 sub formă de suplimente, de exemplu capsule.

Activitatea fizică este cel mai bun medicament. Încercați să faceți exerciții fizice de cel puțin trei ori pe săptămână, timp de cel puțin 30 de minute. Fizioterapia și reabilitarea țintită și condusă de un specialist sunt, de asemenea, excelente.

Încercați să evitați factorii care cauzează leziuni nervoase. Acești factori de risc includ mișcările repetitive și pozițiile forțate ale corpului care provoacă comprimarea nervilor, influențele toxice, cum ar fi substanțele chimice la locul de muncă sau în mediul familial, fumatul și consumul excesiv de alcool.