Tratarea schizofreniei: Poate fi vindecată? Medicamente, psihoterapie și multe altele

În general, tratamentul depinde de stadiul în care se află boala.

Dacă a apărut faza acută a bolii și simptomele sunt intense sau dacă pacientul reprezintă un pericol pentru el însuși și pentru ceilalți, sunt necesare sprijin și îngrijire intensivă în situații de criză.

În faza acută, apar simptome de psihoză și este necesară administrarea de medicamente.

În faza în care simptomele se diminuează sau dispar, familia și pacientul primesc informații despre boală. Abordările psihoterapeutice, cum ar fi terapia individuală, de grup și de familie, trec în prim-plan.

Dacă starea de sănătate a pacientului este stabilizată, acesta poate participa la diferite forme de reabilitare psihosocială. Dacă a studiat, se poate întoarce la studii, se poate angaja în activități de petrecere a timpului liber și așa mai departe. În general, însă, tratamentul schizofreniei trebuie să fie complet, implicând un tratament biologic (farmacoterapie, terapie electroconvulsivă), intervenții psihoterapeutice și psihosociale.

În termeni practici, tratamentul schizofreniei poate fi împărțit în patru faze:

1. Gestionarea stării psihotice acute în schizofrenie. Scopul este de a obține calmarea persoanei care suferă de schizofrenie și de a permite intervenții terapeutice ulterioare.

Intervențiile primare sunt tehnicile verbale de calmare a pacientului, administrarea de medicație sedativă (calmantă) în cazul agitației psihomotorii și/sau a simptomelor agresive. În caz de eșec al acestora sau în cazul unui risc ridicat de vătămare a pacientului sau a mediului, se poate recurge la contenție fizică, cu respectarea normelor legislative.

În tratamentul farmacologic al simptomelor psihotice acute în asociere cu agitație sau simptome agresive, trebuie utilizate forme parenterale sau solubile de medicamente. În plus față de antipsihotice, trebuie administrate benzodiazepine parenterale pentru a crește viteza efectului de pacificare.

Cu toate acestea, administrarea de apaurină (benzodiazepină) rămâne tratamentul primar.

2. Faza acută, care are ca scop suprimarea simptomelor acute ale schizofreniei, în special a simptomelor pozitive, cum ar fi iluziile, halucinațiile și tulburările de comportament.

Aceasta durează de obicei 6-8 săptămâni. Eficacitatea sa este evaluată după 2-4 săptămâni. O schimbare a tratamentului în primele două săptămâni este indicată doar dacă apar efecte secundare sau intoleranță.

3. Tratamentul de stabilizare, care are ca scop minimizarea situațiilor stresante și promovarea capacității pacientului de a se adapta la mediul său social inițial.

În cazul în care starea pacientului este stabilizată cu o anumită terapie stabilită în faza acută, aceasta trebuie continuată timp de cel puțin 6 luni, la doze neschimbate.

Această perioadă este optimă pentru principalele proceduri non-farmacologice, cum ar fi intervențiile psihoterapeutice, psihoeducația, intervențiile psihosociale. Dacă este disponibilă, se poate utiliza o formă de spitalizare parțială într-un spital de psihiatrie.

4. Scopul fazei de întreținere este de a preveni recăderea și de a crea condițiile pentru o recuperare socială completă (remisiune).

Farmacoterapia și terapia electroconvulsivă se numără printre metodele biologice standard de tratare a schizofreniei.

Terapia electroconvulsivantă (ECT) este o metodă terapeutică sigură, cu un efect terapeutic rapid. În prezent, se efectuează sub anestezie generală, cu echipamente moderne care permit dozarea și monitorizarea atât a eficacității, cât și a efectelor secundare, pentru a minimiza riscurile și efectele adverse.

Indicațiile pentru ECT în schizofrenie sunt în principal stările peracute cu amenințare la adresa vieții sau a sănătății și, de asemenea, formele farmacorezistente (care nu răspund la medicație) ale bolii, unde efectul său este sinergic cu administrarea de apaurină.

Psihoterapia în tratamentul schizofreniei nu este o alternativă la tratamentul farmacologic, dar împreună cu tratamentul biologic-psihofarmacologic ajută în mod eficient la reducerea la minimum a simptomelor schizofreniei, inclusiv a deficitelor cognitive.

Terapia de susținere cu psihoeducație despre boală și tratament este importantă în psihoterapia pacienților cu schizofrenie.

Atunci când furnizăm informații, ținem cont de starea clinică, resursele și deficitele pacientului. Educația reduce anxietatea, autoculpabilizarea și lipsa de speranță și, de asemenea, poate ajuta pacientul să își dezvolte propriile resurse pentru a face față stresului, pentru a preveni recăderile și pentru a-și recăpăta o funcționare sănătoasă.

În tratamentul pacienților cu schizofrenie, cooperarea membrilor familiei este importantă pentru a obține sprijin pentru pacient în tratament, recunoscând semnele de avertizare timpurie și reducând factorii de stres care ar putea duce la recădere.

Terapia cognitiv-comportamentală ajută la îmbunătățirea funcționării sociale a pacienților cu schizofrenie. Aceasta poate duce la modificarea deficitelor cognitive, la controlul simptomelor cronice pozitive și negative și la prevenirea recidivelor.

Terapia cognitiv-comportamentală utilizează mai multe metode și strategii bine puse la punct pentru a atinge acest obiectiv, cum ar fi formarea de abilități sociale, tehnici de autoinstruire, formarea deficitului izolat etc.

Îngrijirea comunitară ocupă un loc important în managementul global al pacienților cu schizofrenie. Este una dintre alternativele la îngrijirea psihiatrică, în special pentru pacienții cooperanți cu schizofrenie. În acest context, pacienții fac parte dintr-o comunitate terapeutică, iar un ajutor global eficient poate fi oferit în condiții de sprijin emoțional, contact interpersonal și posibilitatea de monitorizare zilnică a stării pacientului.

Alte forme de îngrijire comunitară includ centrele psihosociale, cluburile de socioterapie și grupurile de auto-ajutorare. Cu toate acestea, pacientul trebuie să fie cât mai bine informat cu privire la boala sa, în funcție de stadiul acesteia.