Tratamentul schwannomelor: observație, intervenție chirurgicală dacă este necesar + alte metode

În cazul în care tumora este de dimensiuni mici și nu comprimă nicio structură cerebrală importantă, monitorizarea frecventă prin RMN și audiometria periodică sunt adecvate fără nicio intervenție terapeutică.

Orice tratament este asociat cu complicații și efecte secundare care pot chiar agrava ușor starea neurologică a pacientului. Prin urmare, este necesar să se ia în considerare raportul risc-beneficiu.

Cu toate acestea, în cazul în care tumora este deja prea mare, se recurge la tratament. Există mai multe metode pentru a elimina tumora sau pentru a-i opri creșterea.

Principalele metode de tratare a neuromului acustic includ:

• Neurochirurgie
• Radiochirurgia stereotactică
• Radioterapie stereotactică

Atunci când se decide dacă este adecvată o intervenție chirurgicală invazivă sau o metodă non-invazivă, se ține cont de starea generală de sănătate a pacientului, de vârstă și de localizarea sau mărimea tumorii.

Neurochirurgie

Aceasta este o procedură invazivă care are ca scop îndepărtarea întregii tumori sau cel puțin a unei părți substanțiale a acesteia. Operația se efectuează sub anestezie generală. Rata de succes este relativ ridicată. Aproximativ 90% din tumori sunt îndepărtate.

În cazul în care tumora nu poate fi îndepărtată complet din cauza localizării sale complicate sau a riscului ridicat de sechele permanente, se îndepărtează doar o parte a tumorii.

Restul țesutului rămas în urmă este tratat cu radioterapie, care oprește creșterea restului tumorii, împiedicând astfel ca aceasta să înceapă din nou să exercite presiune asupra structurilor importante ale creierului.

În timpul intervenției chirurgicale, cel mai grav risc este afectarea nervului statoacustic, cu pierderea permanentă și ireversibilă a auzului, precum și afectarea nervului facial, care se află în imediata apropiere.

Afectarea acestui nerv, n. facialis, va duce la paralizia mușchilor faciali de la mijlocul feței. Această afecțiune este foarte greu de reabilitat. Pacienții rămân cu sechele permanente.

Un alt risc este afectarea trunchiului cerebral, care poate fi fatală.

Pentru a evita aceste riscuri, neurochirurgii folosesc neuromonitorizarea perioperatorie.

Metode de radioterapie

Radioterapia este o metodă de tratament neinvazivă. Ea nu rupe învelișul cutanat al pacientului, iar tratamentul este aplicat extern. Este utilizată pentru a trata atât tumorile maligne, cât și cele benigne.

Radioterapia este aplicată pentru a opri creșterea tumorii, care poate chiar să se micșoreze.

Aceasta presupune iradierea unei anumite zone cu radiații ionizante, radioactive. Aceste radiații interferează cu creșterea celulară a tumorii. Ca urmare, celulele tumorale nu se mai înmulțesc și încep să moară.

Radiochirurgia stereotactică

În cazul radiochirurgiei stereotactice, locul unde se află tumora este iradiat cu o doză mare de radiații, un fascicul special tăiat, într-o singură lovitură, cu un impact minim asupra țesutului cerebral sănătos din jur.

Fasciculele subțiri de iradiere sunt direcționate spre țintă din direcții diferite. Acestea cruță structurile înconjurătoare și creează o intersecție a acestor fascicule cu doze mari în tumoare.

Pentru tratarea tumorilor cerebrale cu ajutorul radiochirurgiei stereotactice se folosesc diferite dispozitive moderne, de exemplu, CyberKnife®, care utilizează un braț robotizat, Gamma Knife sau acceleratorul liniar LINAC.

Diferența dintre acestea constă în tipurile de radiații pe care le produc. CyberKnife utilizează radiații ionizante produse artificial, iar Gamma Knife utilizează o sursă naturală de radiații ionizante, care este cobaltul.

Acceleratorul liniar utilizează radiația care este produsă atunci când electronii care zboară rapid sunt frânați.

Scopul procedurii este de a preveni creșterea ulterioară a neuromului. Rămășițele de auz sunt păstrate, iar nervul optic este ocolit, păstrându-se astfel vederea. Este utilizat, de asemenea, ca tratament postoperator pentru tumorile care nu au fost îndepărtate complet.

Pasul de bază în inițierea tratamentului constă în localizarea locului tumorii și fixarea acesteia cu un inel stereotactic.

Inelul stereotactic este fixat pe capul pacientului, acesta fiind fixat cu patru șuruburi din carbon cu vârfuri din titan direct pe oasele craniului.

Un astfel de inel este cel mai adesea fabricat din titan sau ceramică. Acest material nu formează așa-numitele artefacte pe imagistica prin tomografie computerizată (CT).

Fixarea consecventă este esențială pentru o iradiere corectă a micului depozit tumoral. Pacientul nu se mișcă nici un milimetru, ceea ce reduce la minimum riscul de afectare a țesuturilor sănătoase.

Iradierea stereotactică durează aproximativ 30-60 de minute. După îndepărtarea inelului stereotactic, pacientul tratat rămâne spitalizat timp de 1 până la 2 zile, în funcție de starea clinică a pacientului.

Această iradiere specială este disponibilă doar în departamentele de oncologie foarte specializate.

Radioterapia stereotactică

În cazul în care tumora este localizată în apropierea structurilor critice (trunchiul cerebral, structurile vizuale, hipotalamusul), se efectuează o iradiere stereotactică repetată în doze mai mici de aproximativ 3-7 ori.

Acest lucru previne ca dozele mari de radiații să afecteze structurile critice sănătoase din jur.

Tratamentul durează 3-5 zile și este bine tolerat de pacienți.

Bineînțeles, acest tratament are o serie de efecte secundare, inclusiv căderea părului, iritarea pielii și probleme neurologice din cauza absorbției scăzute a radiațiilor de către părțile sănătoase ale creierului.