Tratamentul edemului cerebral, medicamente și intervenții chirurgicale

Tratamentul edemului cerebral se concentrează pe terapia cauzei care stă la baza acestuia și pe alte complicații care pun în pericol viața. Acesta include hiperventilația, osmoterapia, diureticele, corticosteroizii și decompresia chirurgicală.

Tratamentul edemului cerebral are două obiective: prevenirea daunelor suplimentare provocate de edemul cerebral și repararea daunelor deja provocate de edemul de presiune.

Corectarea daunelor inițiale și persistente include corectarea tulburărilor metabolice, controlul hipertensiunii arteriale, îndepărtarea leziunilor intracraniene sau șuntul hidrocefaliei, în funcție de cauzele edemului cerebral.

Osmoterapie

Cel mai rapid și eficient mijloc de reducere a volumului de apă din țesuturi și creier este osmoterapia.

Terapia osmotică este concepută pentru a elimina apa din creier folosind un gradient osmotic și, de asemenea, reduce vâscozitatea sângelui. Aceste modificări reduc presiunea intracraniană și cresc fluxul sanguin prin creier.

Cel mai frecvent utilizat agent osmotic este manitolul. Nu toate mecanismele prin care manitolul reduce presiunea intracraniană sunt încă clare.

Se crede că manitolul reduce volumul total al creierului prin reducerea conținutului de apă și reduce volumul sanguin prin vasoconstricție (îngustarea vaselor de sânge).

Manitolul poate îmbunătăți, de asemenea, perfuzia cerebrală prin reducerea densității sau modificarea raportului dintre globulele roșii și plasmă în sânge. În cele din urmă, manitolul poate avea, de asemenea, un efect protector împotriva leziunilor biochimice ale creierului.

Cel mai indicat este să se administreze manitolul în doze mai mici. În acest fel, se obține un efect suficient. De asemenea, complicațiile hiperosmolare, care au fost raportate la administrarea frecventă de doze mari, sunt mai puțin probabile să apară.

Administrarea pe termen lung a manitolului are efecte secundare, cum ar fi dezechilibrul electrolitic. Efectele secundare pot fi mai mari decât beneficiile sale și trebuie monitorizate cu atenție.

Îngrijirea medicală a pacientului căruia i se administrează manitol necesită o monitorizare atentă a electroliților, a echilibrului total al fluidelor și monitorizarea dezvoltării complicațiilor cardiopulmonare, pe lângă examinarea neurologică.

Diuretice

Efectul osmotic al manitolului, de exemplu, poate fi prelungit prin utilizarea unui diuretic. Un astfel de diuretic este, de exemplu, furosemidul.

Excesul de lichid care se eliberează din țesuturile cerebrale este eliminat rapid din organism prin acești agenți.

Corticosteroizi

Corticosteroizii reduc presiunea intracraniană, în special în cazul edemului vasogenic.

Ei au un efect benefic asupra vaselor de sânge. Sunt mai puțin eficienți în edemul citotoxic. Nu sunt recomandați în tratamentul edemului de origine secundară, de exemplu, în cazul accidentului vascular cerebral ischemic sau al hemoragiei cerebrale.

Sunt foarte eficiente în edemul cauzat de meningita cronică și în meningita bacteriană acută sub acoperire antibiotică.

Glucocorticoizii sunt, de asemenea, frecvent utilizați în tratamentul tumorilor cerebrale maligne, fie ele primare sau secundare, ca adjuvant al chimioterapiei în unele tumori ale SNC și perioperator în chirurgia cerebrală.

Umflarea din jurul tumorilor cerebrale, în special în jurul metastazelor cerebrale, răspunde foarte rapid și dramatic la tratamentul cu doze mari de dexametazonă.

Hiperventilație

Hiperventilația controlată cu ventilație pulmonară artificială ajută la reducerea presiunii intracraniene crescute.

Vasele sanguine cerebrale sunt cele mai sensibile la modificările dioxidului de carbon arterial și încep să se restrângă atunci când acesta este redus.

Presiunea intracraniană începe să scadă în câteva minute de la inițierea hiperventilației. Deși mecanismele de tamponare ale lichiorului și lichidului extracelular restabilesc curând pH-ul la valorile normale ale dioxidului de carbon, efectul benefic poate dura câteva ore.

Este important să se monitorizeze conștiincios efectele ventilației prin analiza gazelor sanguine și radiografia toracică (radiografie toracică). Presiunea parțială a dioxidului de carbon nu trebuie să scadă sub 25 mmHg.

În acest moment, doar efectul vasoconstrictor al hipocarbiei (niveluri scăzute de dioxid de carbon) va provoca hipoxie (lipsă de oxigen), iar celulele vor fi deteriorate prin ischemie.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este recomandat în cazul edemelor extinse cu modificări care pun în pericol viața creierului.

Ventriculostomia temporară este crearea artificială a unei comunicări între ventriculii creierului. Se realizează pentru a facilita ieșirea lizei. Este folosită în principal pentru a trata edemul în hidrocefalie.

O craniectomie este o procedură neurochirurgicală invazivă. Aceasta îndepărtează o parte din bolta craniană pentru a face loc creierului umflat și pentru a reduce presiunea în craniu. Osul îndepărtat este plasat într-o bancă de oase. După ce afecțiunea este corectată, acesta este returnat pacientului.

Această procedură poate preveni rapid agravarea afecțiunii și poate salva viața pacientului.

Îndepărtarea chirurgicală a leziunilor responsabile de edemul cerebral, cum ar fi o tumoare, va vindeca, de asemenea, edemul cauzat de aceste leziuni.

Alte metode de tratament de susținere includ:

1. Drenajul extraventricular al lichiorului, cum ar fi drenajul ventriculoperitoneal, care creează o conexiune între ventriculii cerebrali și cavitatea abdominală.
2. Evitarea efortului și a tusei, deoarece implicarea mușchilor abdominali crește, de asemenea, presiunea intracraniană în craniu.
3. Inducerea paraliziei la pacienții intubați îmbunătățește toleranța pacientului la intubare.
4. Menținerea unei poziții cu gâtul drept, cu capul ridicat, favorizează o mai bună circulație cerebrală și facilitează drenajul lichidelor din cap.
5. Inducerea hipotermiei, adică scăderea temperaturii corpului și, astfel, încetinirea metabolismului cerebral. Această terapie se aplică doar pentru câteva zile, deoarece hipotermia prelungită face pacientul susceptibil la infecții sistemice și la scăderea tensiunii arteriale.