Tratament: cum să scapi de bâlbâială? Medicamente? Psihoterapie și exerciții fizice

Tratamentul este cuprinzător (tratament holistic).

Succesul tratamentului depinde de cât timp durează tulburarea de vorbire.

La copii, este posibilă vindecarea completă a bâlbâielii; la adulți, eliminarea completă a bâlbâielii este incertă.

Tratamentul necesită cooperare, răbdare din partea pacientului și a mediului.

Tratamentul depinde de fapte

• Cât de mult se bâlbâie copilul
• Cum reacționează copilul atunci când se bâlbâie
• Modul în care bâlbâiala afectează viața copilului
• Cum reacționează ceilalți oameni la bâlbâiala copilului
• Vârsta copilului

Tratarea unui copil de vârstă preșcolară

Strategiile directe sunt folosite pentru a schimba modul în care comunică un copil.

Strategiile indirecte se concentrează pe modalități de a facilita comunicarea, de exemplu, încetinirea vorbirii, adresarea mai puține întrebări.

Tratarea copiilor mai mari și a adulților

Tratamentul se concentrează pe gestionarea bâlbâielii, folosind reducerea tensiunii.

Tratamentul include psihoterapie și exerciții fizice.

Psihoterapie și logopedie

Primele simptome apar la copiii preșcolari. De obicei, îi sperie pe părinți, provoacă nesiguranță, anxietate și chiar furie.

Prin urmare, părinții au nevoie de psihoterapie sau de sprijin psihologic, astfel încât să nu-și transfere nesiguranța și teama către copil.

Copiii cu o predispoziție genetică sau cu un sindrom de disfuncție cerebrală ușoară nu sunt foarte rezistenți la stres. Stresul sever sau situațiile stresante pot declanșa la ei bâlbâiala.

La copiii mici, tratamentul este sub formă de joc.

Copiii de vârstă școlară suferă adesea de tachinări și imitații în grup, ceea ce face dificilă integrarea lor în rândul colegilor.

Ajutorul părinților

Nu stresați copilul și nu-i cereți să vorbească întotdeauna cu acuratețe și corect. Vorbirea ar trebui să fie plăcută și distractivă.

Folosiți comunicarea în familie, de exemplu la masă. Îndepărtați toate sursele de distragere a atenției, cum ar fi radioul, televizorul.

Evitați criticile și corecțiile în timpul comunicării copilului, nu-i amintiți acestuia să respire adânc sau să vorbească repede pentru a nu-i scădea stima de sine.

Nu forțați copilul să comunice atunci când trage de timp prea mult, de exemplu când este forțat să răspundă. Încercați să folosiți o altă formă în care nu este nevoie să comunicați prea mult.

Nu întrerupeți comunicarea copilului și nu îl forțați să repete un cuvânt la nesfârșit.

Nu-i spuneți să se gândească înainte de a vorbi.

Asigurați o atmosferă plăcută și calmă în casă.

Comunicați încet și clar cu copilul și cu ceilalți membri ai familiei în prezența acestuia.

Permiteți-i copilului să își termine gândul.