Anxietate, frică, depresie sau alte simptome? Cauzele se întorc în trecut

Sănătatea mentală a unei persoane este la fel de importantă ca și sănătatea fizică. Cu toate acestea, psihicul uman este mult mai fragil decât corpul fizic și, prin urmare, mai vulnerabil. Acesta este afectat zilnic de numeroși factori care îi pot perturba funcționarea normală.

Diferite situații stresante și traumatizante, fie că sunt actuale sau trecute, pot provoca depresii temporare, dar pot, de asemenea, să lase o amprentă permanentă și să modifice definitiv întreaga personalitate a unei persoane.

Cum poate afecta trecutul prezentul?

Experiența unei persoane este un fenomen abstract. Cu toate acestea, ea este coloana de susținere și reflectarea psihicului și comportamentului său. Experiența este un set de percepții, idei, gânduri și sentimente, a căror bază este determinată de experiențele particulare ale individului. Ea se poate schimba.

În funcție de situația particulară în care vă aflați în prezent și de modul în care vă vedeți ieșind din ea, așa este și trăirea dumneavoastră. Dar motivul unei trăiri proaste nu trebuie să fie neapărat situația actuală.

Experiențele de demult, care sunt traumatizante dintr-un anumit motiv, pot, de asemenea, să lase un semn de lungă durată sau permanent asupra gândirii actuale și a acțiunilor viitoare ale unui individ. De exemplu, o dezamăgire din trecut ne poate influența gândirea actuală (ne așteptăm ca situația să se desfășoare la fel ca înainte).

Frica și anxietatea în experiența umană

Frica și anxietatea sunt factori importanți în experiența fiecăruia. Diferența dintre aceste două concepte constă în concretețea lor.

Ele pot avea loc separat în mintea unei persoane, se pot combina una cu cealaltă. Ele pot exista ca două emoții simultane care, prin combinarea lor, agravează experiența în sine.

Frica este un sentiment sau o emoție negativă subiectivă care apare din cauza unui rău (pericol) concret iminent, potențial (presupus) sau real.

Ea se manifestă printr-o trăire negativă și un întreg acompaniament de manifestări autonome, cum ar fi paloare, transpirație, respirație rapidă, accelerarea acțiunii cardiace, palpitații, tremurături, greață, vărsături sau diaree.

Anxietatea este, de asemenea, un sentiment sau o emoție negativă subiectivă care nu are o bază la fel de concretă ca frica.

Această stare emoțională apare din incertitudine, premoniții rele sau cele mai rele temeri. Acestea, în unele cazuri, pot, în cele din urmă, să nu fie atât de reale pe cât este presupusă realitatea lor de către cel care le experimentează. Similar fricii, apar manifestări vegetative ale corpului.

Manifestări de frică și anxietate:

• experiențe negative
• nesiguranță, temeri, neliniște psihomotorie
• insomnie, treziri frecvente, coșmaruri
• creșterea ritmului cardiac, senzație de bătaie sau de presiune în piept
• creșterea frecvenței respiratorii, dificultăți de respirație (hiperventilație)
• paloare la nivelul feței
• transpirație excesivă (adesea în palme și picioare)
• tremurături interne (senzație)
• tremurături ale mâinilor, ale întregului corp
• greață, vărsături, diaree

Depresia precede, dar și intensifică frica și anxietatea

Frica și anxietatea sunt emoții descurajatoare și angoasante care sunt adesea asociate cu depresia. Depresia este starea rezultată în urma unor factori negativi prelungiți.

Diferența dintre depresie și o stare depresivă tranzitorie este dată de durata acesteia și de intensitatea simptomelor. Diagnosticul final este pus doar de un psihiatru.

Depresia, ca diagnostic final, este întotdeauna o afecțiune gravă. Este clasificată ca o tulburare afectivă.

Episoadele depresive mai severe pot declanșa apariția unor simptome psihotice, cum ar fi iluzii și halucinații. Pacientul poate fi complet imobilizat la pat din cauza paraliziei sistemului motor fizic.

Manifestări ale depresiei:

• experiența negativă
• tristețe, plâns, crize de plâns
• nesiguranță, temeri, neliniște psihomotorie.
• tremurături interioare (senzație)
• închidere în sine
• insomnie, treziri frecvente, coșmaruri
• aversiune alimentară
• greață, vărsături, diaree
• tulburări de concentrare
• tulburări de memorie
• agresivitate

apatie versus manie

Stările de anxietate, frică și depresie pot determina o persoană să rămână apatică față de lumea exterioară.

Apatia se manifestă prin reacții minime sau inexistente la stimulii externi. Pacientul este indiferent față de mediul înconjurător din cauza lipsei de emoție și de motivație.

Apatia apare foarte des la pacienții depresivi care experimentează o mare tristețe interioară. Aceste persoane simt că situația lor nu are nicio soluție și că nimeni nu poate înțelege ceea ce trăiesc.

Ei se închid în ei înșiși, comunicând minimal sau mai târziu nu comunică deloc cu alte persoane. Treptat, ei pierd complet contactul cu lumea.

Opusul apatiei este mania. Ea apare în mod tranzitoriu în depresie sau ca parte a unei tulburări maniaco-depresive bine dezvoltate.

Mania este o fază de excitație paradoxală, tranzitorie. Pacientul devine vorbăreț până la excesiv de zgomotos, sociabil, euforic și hiperactiv pentru o vreme. Poate fi văzută ca un fel de scurtcircuit, încercând să iasă din situație.

Tulburarea maniaco-depresivă, numită în prezent și tulburare afectivă bipolară, este un diagnostic psihiatric și o afecțiune medicală gravă. Se caracterizează prin alternanța maniei și a depresiei. Cu toate acestea, nu este o afecțiune tranzitorie, legată de o anumită perioadă dificilă, deși aceasta poate declanșa boala.

Ciclurile individuale de modificări ale dispoziției durează de la câteva zile până la câteva săptămâni pentru fiecare pacient. Ciclurile sunt continue și, sporadic, între ele poate apărea o fază fără simptome. Totuși, acest lucru se întâmplă la un număr minim de pacienți.

Manifestări ale tulburării afective bipolare

• Tulburări ale dispoziției
• alternanță între manie și depresie
• cicluri regulate
• stările de spirit nu corespund situației curente

Agresivitatea ca manifestare a tristeții

Tristețea și tristețea este o emoție negativă bazată pe prevalența evaluării negative a unei anumite situații de către individul însuși.

Ea se manifestă prin declin psihomotor. Bolnavii sunt inactivi, slabi, au un sentiment de neputință.

Ei sunt hipersensibili, plâng adesea și au stări de regret excesiv. Pe plan intern, ei trăiesc sentimente de neputință, singurătate și goliciune.

În unele cazuri, soluția sau încercarea de rezolvare a problemelor curente se manifestă prin agresivitate excesivă. Dar nu există nicio cale de ieșire din problemă.

Agresivitatea poate fi verbală sau fizică, îndreptată împotriva obiectelor, animalelor, a sinelui și a altor persoane. Ea este, de asemenea, o manifestare a neputinței de moment.

Manifestări ale agresivității:

• insulte verbale, intimidarea și umilirea celorlalți.
• ton ridicat al vocii, strigăte
• încleștarea pumnilor
• încleștarea maxilarului
• gesturi agresive
• distrugerea de obiecte
• rănirea animalelor
• rănirea propriei persoane
• rănirea și atacarea altor persoane
• sinucidere, crimă

SFAT: Agresivitatea. Ce spun psihologii despre această problemă?

Nu lăsați trecutul să distrugă fericirea de moment

Creierul uman este un organ complex, iar gândirea și trăirea umană este un fenomen și mai complex. Nu numai că trăim momentul, dar, undeva din adâncul conștiinței noastre, apar în mintea noastră experiențe care au fost deja trăite cândva. Acestea ne pot afecta experiența prezentă dacă le permitem acest lucru.

În primul rând, este necesar să realizăm că evenimentele din trecut nu au nimic de-a face cu situația prezentă. Ele nu trebuie să se repete după același scenariu. Ar trebui să învățăm să ne luăm rămas bun de la trecut și să nu retrăim ceva ce nu mai există.

Situația actuală în care te afli este nouă și nu se va mai repeta niciodată. De aceea, trebuie să renunți la toate temerile vechi și să te ocupi de aici și acum. Poate că lucrurile nu vor merge așa cum îți dorești, poate că vei suferi o nouă lovitură din partea vieții, dar totul se întâmplă cu un motiv. Ar trebui să învățăm din orice (chiar și din cele negative). Poate că ceea ce vezi acum ca pe o problemă este doar un nou început.

Am o problemă? Cum să prinzi semnele de avertizare

Majoritatea persoanelor care suferă de o tulburare psihică sunt conștiente de anumite simptome, dar nu acordă suficientă importanță afecțiunii. Ele sunt retrase, suferă și pierd treptat contactul cu mediul înconjurător. Prezența bolii este adesea alertată de cei din jur.

Dacă problema nu este tratată, pacienții se retrag complet în ei înșiși. Ei se complac în alcool sau alte droguri, crezând că aceasta este o soluție temporară la situație, dar acest lucru se poate întoarce rapid împotriva lor.

Ce precede secvența de evenimente?

Unul dintre primele semne de avertizare, chiar dacă nu este un simptom, poate fi considerat a fi situația în care ne aflăm. Este vorba de o situație care ne-a dezamăgit, care nu a funcționat așa cum ne-am dorit, care ne-a rănit sau ne-a luat ceva sau pe cineva de lângă noi.

Este orice situație care are un impact negativ asupra noastră. Stresul asociat cu aceasta este ca o piatră de hotar într-un ciclu de evenimente și stări ulterioare de trăire.

Printre acestea se numără moartea unei persoane dragi, destrămarea unei căsnicii, pierderea unui loc de muncă, pierderea unui statut social existent, diagnosticarea unei boli grave sau fatale pentru tine sau pentru o persoană dragă, un accident de mașină grav cu consecințe precum paralizia, amputarea unui membru și altele.

Ce urmează după un eveniment dificil?

Frica, tulburările de somn, în special insomnia și trezirile nocturne frecvente, pot fi cauza unor gânduri compulsive în legătură cu găsirea unei soluții sau chiar cu formarea a tot felul de concluzii și idei posibile. Uneori, tulburările de somn sunt precedate de incertitudine și de semnele de întrebare asociate acesteia.

Formarea celor mai teribile concluzii duce adesea la teamă, depresie, anxietate. Se simte ca și cum s-ar afla într-un cerc vicios din care nu se poate ieși. Cu cât durează mai mult această stare, cu atât mai mult se cedează la ideea că nu există nicio soluție. Alternativ, nu se identifică cu soluția existentă, deoarece aceasta ar putea însemna, sau înseamnă, o mare schimbare (o schimbare nedorită în acel moment).

Plânsul și izbucnirile agresive sunt frecvente și, uneori, nu sunt dăunătoare. Ele ajută persoana să scoată afară sentimentele negative și oferă o ușurare momentană.

Bineînțeles, este vorba de o agresiune care nu este îndreptată spre sine sau spre alte persoane. Când această limită este depășită, este adesea vorba de o patologie severă care nu este decât o progresie a tuturor acestor lucruri.

• o situație proastă, negativă, traumatizantă și aparent fără speranță.
• gânduri compulsive, nevoia de a se gândi în mod constant la ceea ce s-a întâmplat
• izolare, apatie, căutarea singurătății
• aversiune față de viață și activități, comunicare redusă
• tulburări de atenție și de concentrare
• tulburări de somn (insomnie, veghe, coșmaruri, urinare în pat la copii)
• sentimente de nesiguranță, uneori temeri nefondate
• stări de depresie, anxietate și teamă de ceea ce se va întâmpla sau s-a întâmplat
• plâns, crize de plâns, furie, agresivitate verbală, îndreptată spre obiecte, spre sine sau spre mediul înconjurător
• abuzul de diverse substanțe ca soluție temporară la situație
• automutilare, tendințe suicidare, suicidalitate

Ce se poate întâmpla dacă nu avem grijă de sănătatea noastră mintală?

În cazul în care cauza primară nu este abordată sau nu poate fi uitată, este necesar ajutorul familiei, al mediului, al unui psiholog sau al unui psihiatru. Neabordarea afecțiunii înseamnă un singur lucru, și anume progresia acesteia. Progresia afecțiunii are consecințe grave, afectând semnificativ nu doar pacientul, ci și pe cei din jurul său.

Primul lucru care poate apărea este o cădere psihologică. Pacientul se simte abandonat și singur, nu poate desfășura activitățile zilnice normale, nu-i place să mănânce, nu are grijă de el însuși. Colapsul sau pacienții imobilizați la pat nu fac excepție.

SFAT: Sindromul Burnout, îl aveți?

Diferitele dependențe, cum ar fi abuzul de alcool, sunt foarte frecvente. Alcoolul poate ajuta la început, dar mai târziu, atunci când este consumat în mod regulat, adâncește depresia și provoacă alte probleme de sănătate (ulcer la stomac, ciroză hepatică, insuficiență renală și cardiacă). Fumătorii fumează mai mult decât de obicei, iar nefumătorii încep adesea să fumeze. În unele cazuri mai grave, oamenii ajung la substanțe psihotrope (sub formă de medicamente, droguri).

Adaptarea psihologică deficitară, combinată cu predispoziția genetică, consumul de alcool și de substanțe psihotrope, alături de alte efecte adverse, determină apariția sau dezvoltarea unor boli mai grave, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea maniaco-depresivă, schizofrenia și diverse altele.

Consecința ultimă și cea mai gravă este sinuciderea completă. Aceasta este precedată de sinuciderea celor cu adevărat sinucigași prin sevraj.

Interesant:
Dacă cineva amenință în mod repetat că se sinucide și își taie venele în mod demonstrativ "ușor" sau bea droguri și atrage atenția asupra acestui lucru, nu este vorba de o sinucidere reală. În sinuciderile reale, pacienții nu sunt interesați de o "audiență". Ei doresc cu adevărat să treacă la fapte, așa că nu îi "informează" pe cei din jur despre asta. Cei care vorbesc mult despre asta, de obicei, vor doar să atragă atenția asupra lor sau să șantajeze pe cineva în acest fel.

Cum să restabiliți liniștea sufletească?

În trecut, tratamentul afecțiunilor psihologice și al bolilor psihiatrice consta în principal în medicație. Cine nu își făcea efectul ajungea într-un spital de psihiatrie, adesea în izolare și în cămașă de forță.

Interesant:
În prima jumătate a secolului al XX-lea, pentru tratarea tulburărilor psihiatrice se folosea trepanarea craniului (găurirea unor găuri). În gaura rezultată se introducea un instrument care era folosit pentru lobotomizarea lobului frontal. Medicii de atunci credeau că, prin întreruperea unor conexiuni ale creierului, pacientul se va vindeca. Astăzi, știm că nu este așa. Totuși, în unele țări, cum ar fi Kenya, trepanarea craniului este folosită pentru a îndepărta posedarea de către spiritele rele.

În prezent, medicamentele sunt încă folosite, dar sunt mai eficiente datorită dezvoltării științifice continue a industriei farmaceutice. Cu toate acestea, sunt preferate terapiile non-farmaceutice (dacă situația permite).

Găsiți rădăcina problemei dvs. în trecut

Meditațiile sunt utile pentru a găsi sursa problemei. Acestea eliberează mintea de emoțiile psihologice negative și îi ajută pe pacienți să gândească fără ele.

Ele ajută la răspunsul la întrebări:

1. Cum a apărut problema?
2. Cum am ajuns aici?
3. De ce am reacționat în acest fel?
4. A fost corect să fac acest lucru?
5. Ce m-a determinat să fac acest lucru?

La ultima întrebare veți descoperi adesea că temerile au dus la deteriorarea situației dumneavoastră. Temerile sunt adesea nefondate și inadecvate, iar cauzele temerilor se întorc în trecut și în experiențe deja trăite.

Este posibil ca aceste experiențe să vă fi influențat luarea deciziilor în prezent. Dar a fost decizia dvs. cea corectă? Nu cumva doar frica și anxietatea v-au condus la ea?

Amintiți-vă că a permite fricii, anxietății și îngrijorării să ia decizii în locul nostru nu este corect.

Învățați să lucrați cu dvs. și cu boala dvs.

Înainte de a începe să credeți în intratabilitatea situației și a stării dvs. actuale, învățați să lucrați cu ea. Cel mai important lucru este să realizați că suferiți și că aceasta nu se va opri de la sine.

Mintea trebuie antrenată în perioadele în care se află în repaus. Aceasta înseamnă că atunci când aveți un atac de anxietate, frică, panică sau un episod depresiv, nu este indicat.

Meditația sau autohipnoza și relaxarea sunt potrivite în perioadele de liniște. Cum se face pas cu pas?

Autohipnoza și exercițiile de meditație fac parte din terapiile psihologice și au devenit din ce în ce mai populare în ultima vreme. Ele ajută la stabilirea păcii în minte, ceea ce este important și crucial.

Dacă nu ați încercat niciodată astfel de exerciții, este timpul să începeți. Ele au ajutat mulți pacienți și oameni care au avut o problemă. Există multe cazuri înregistrate în care aceste exerciții au ajutat chiar oamenii să găsească o soluție la o problemă.

Interesant:
În anii '20, cercetătorul american Edmund Jacobs a investigat legătura dintre minte și corp. El a descoperit că gândirea negativă afectează manifestările somatice de pe corp. Dacă presupunem în mod constant că o situație va avea o turnură negativă, așa va fi. Acest lucru este valabil și pentru bolile care ne afectează.

Cum este posibil acest lucru?

Atunci când vă imaginați că situația actuală a ieșit bine, soluțiile care au dus la aceasta apar în mintea dumneavoastră. Numai cu mintea limpede puteți găsi o soluție la problemă! Răspunsurile la întrebările dumneavoastră apar din senin.