Reabilitarea: la ce folosește? Tipuri și metode

Reabilitarea este un proces complex care are ca scop îmbunătățirea stării generale a individului, reducerea la minimum a deficitelor de sănătate și reintegrarea pacientului la locul de muncă și în viața de zi cu zi.

Componentele reabilitării, metodele, personalul, dreptul pacientului la reabilitare gratuită și multe alte informații interesante pot fi găsite în articol.

Ce este reabilitarea și procesul de reabilitare?

Reabilitarea este un proces interconectat, orientat spre obiective. Scopul său principal este de a minimiza consecințele negative ale dizabilității - fie că este vorba de o dizabilitate acută sau cronică.

Pilonul principal al procesului de reabilitare este reabilitarea medicală, dar componentele reabilitării ocupaționale, sociale sau educaționale sunt, de asemenea, foarte importante.

Complexitatea procesului de reabilitare este determinată de îngrijirea fizică, mentală (psihologică) și socio-profesională a individului.

Diferite tipuri de reabilitare:

1. Reabilitarea terapeutică
2. Reabilitare ocupațională
3. Reabilitarea socială
4. Reabilitare educațională

Reabilitare terapeutică

Fizioterapia, balneologia și reabilitarea medicală se numără printre disciplinele medicale de bază axate pe diagnosticarea, tratamentul și prevenirea tulburărilor de sănătate. Scopul lor este de a restabili sănătatea mentală și fizică.

Prin intermediul subdisciplinelor lor, acestea se ocupă de prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și cercetarea tulburărilor de sănătate cu scopul de a restabili și de a păstra, pe cât posibil, funcțiile fizice, mentale și sociale ale pacientului.

Reabilitarea medicală este un set de măsuri de diagnosticare, terapeutice și educaționale care vizează maximizarea sănătății pacientului.

Fizioterapia este o parte esențială a reabilitării medicale.

Fizioterapia este o disciplină medicală care se ocupă cu diagnosticarea, tratamentul și prevenirea sistemului musculo-scheletic uman și care utilizează în principal educația fizică terapeutică, tehnici manuale, metode și terapie fizică.

Metode de fizioterapie în reabilitarea medicală:

• Educație fizică terapeutică (kinetoterapie activă și pasivă).
• Tehnici terapeutice (tehnici moi, de mobilizare și manipulare)
• Metode și concepte complexe (metoda Moses, sistemul SM, escaladarea Klappa, conceptul Brugger etc.)
• Metodologii bazate pe neuro musculare(metoda Vojt, stabilizarea neuromusculară dinamică DNS , metoda McKenzie, stimularea senzorio-motorie SMS, facilitarea neuromusculară proprio PNF etc.)
• Kinetoterapie (electroterapie, magnetoterapie, hidroterapie, mecanoterapie, fototerapie și termoterapie)

Reabilitarea medicală este asigurată în diverse unități sanitare publice și private: spital, ambulatoriu, azil, institut de recuperare, centru spa, sanatoriu și altele.

În unele cazuri, reabilitarea medicală este asigurată extern, în mediul familial al pacientului.

Reabilitarea medicală și fizioterapia sunt efectuate de fizioterapeuți, lucrători de reabilitare calificați și asistente medicale cu pregătire avansată.

Reabilitarea și fizioterapia sunt oferite pacienților cu o gamă largă de diagnostice în fiziologie, ortopedie, neurologie, chirurgie, pneumologie, ginecologie, urologie și alte discipline.

Se efectuează ori de câte ori este necesară îmbunătățirea și menținerea funcției sistemului musculo-scheletic, a condiției fizice și a stării generale a individului.

Obiectivele generale ale reabilitării medicale și ale fizioterapiei:

• Creșterea forței musculare și a condiției fizice generale
• Îmbunătățirea abilităților motorii grosiere și fine
• Îmbunătățirea stabilității și a coordonării
• Restabilirea autosuficienței și a independenței
• Eliminarea durerii
• Îmbunătățirea stereotipurilor de mișcare, a ergonomiei mișcării
• Îmbunătățirea stării psihologice și a dispoziției

Reabilitarea ocupațională

Componenta ocupațională a complexului de reabilitare este o activitate care vizează restabilirea și îmbunătățirea abilităților de muncă afectate ca urmare a unei leziuni (boli).

Terapie ocupațională este denumită profesional terapie ocupațională. Este o activitate (muncă) semnificativă pe care pacientul o desfășoară pentru a îmbunătăți o anumită abilitate de mișcare.

Terapia ocupațională duce la o îmbunătățire a stării fizice și psihice și conduce pacientul la autosuficiență (independență).

Terapia ocupațională specifică se concentrează, de asemenea, pe abilitățile profesionale exacte de care pacientul va avea nevoie atunci când se va întoarce la locul de muncă inițial sau la cel nou.

Forța musculară, condiția fizică, abilitățile motorii fine și grosiere și dexteritatea generală a individului sunt crescute.

Terapia ocupațională implică, de asemenea, testarea și evaluarea stării de autosuficiență a pacientului în ceea ce privește activitățile vieții cotidiene, cum ar fi mâncatul, gătitul, cumpărăturile, igiena personală, folosirea toaletei, transferul din pat etc.

De asemenea, terapia ocupațională completează în mod semnificativ timpul pe care pacientul îl petrece în timpul oricărei spitalizări de lungă durată.

Exemple sunt diversele ateliere din cadrul centrelor de reabilitare (tâmplărie, atelier de artă, cusut). Individul se distrează și, în același timp, sprijină tratamentul prin îmbunătățirea abilităților motorii ale sistemului musculo-scheletic.

Pe de altă parte, un atelier protejat este o facilitate specifică care este utilizată pentru reabilitarea ocupațională, socială și educațională. Persoanele cu o capacitate de muncă alterată pot lucra într-un atelier protejat.

Reabilitarea ocupațională este realizată în principal de un terapeut ocupațional, un fizioterapeut sau un lucrător de reabilitare, eventual în colaborare cu un asistent social.

Reabilitarea socială

Componenta socială a procesului de reabilitare este o activitate care vizează promovarea independenței pacientului, a autosuficienței și a integrării maxime în societate.

Scopul este de a asigura o viață demnă și valoroasă, cu o independență maximă posibilă față de ceilalți și adaptarea la locul de muncă și la viața de zi cu zi.

Reabilitarea socială este strâns legată de terapia ocupațională, care este un proces prin care o persoană cu un handicap pe termen lung primește formare în ceea ce privește abilitățile necesare pentru a atinge obiectivele stabilite de autosuficiență (în ceea ce privește handicapul).

Conținutul reabilitării sociale este formarea în domeniul mobilității, al locomoției, al autosuficienței, al comunicării și al adaptării sociale.

Componentele specializate includ servicii sociale de proximitate și un centru de integrare. Acesta oferă îngrijire și ajută la adaptarea locuințelor specifice.

Reabilitarea socială este oferită în diverse medii: într-o instituție pentru persoane în vârstă, într-un cămin de servicii sociale, într-un centru de îngrijire de zi sau în alte instituții sociale specializate.

Reabilitarea socială este realizată de un asistent social calificat. Asistentul social este cel care pune în aplicare sarcinile de asistență socială. El sau ea ajută persoana să creeze un echilibru între posibilitățile, nevoile și cerințele sale în ceea ce privește mediul social.

Reabilitarea educațională

Ultima componentă a procesului de reabilitare este reabilitarea educațională. Aceasta este strâns legată de celelalte componente ale reabilitării.

Este un set de activități și proceduri pedagogice profesionale cu scopul de a dezvolta personalitatea și educația persoanelor cu handicap.

Un exemplu este educația unui pacient cu boli cardiovasculare cu privire la factorii de risc, stilul de viață, prevenirea și evitarea deteriorării bolii.

Pentru pacienții cu afecțiuni musculo-scheletice, un exemplu ar fi un program de educație a mișcării privind autosuficiența, ergonomia mișcării și mișcarea sănătoasă pentru a preveni reapariția bolii.

Reabilitarea educațională îmbracă mai multe forme și forme. Una dintre acestea este activitatea educațională vocațională care vizează socializarea individului. Aceasta se concentrează pe educație, formare și pregătire pentru o viață autosuficientă.

Ea se realizează în principal prin realizarea unor schimbări pozitive în creșterea și educarea individului. Se aplică metode educaționale și reeducaționale speciale.

Personalul de reabilitare

Procesul de reabilitare este realizat de o echipă multidisciplinară de lucrători. Pentru a atinge cât mai bine obiectivul declarat al terapiei, este esențială interconectarea și cooperarea diferitelor discipline medicale și umaniste.

• Medicii curanți (medic de reabilitare, neurolog, chirurg ortoped...)
• Fizioterapeut
• Terapeut ocupațional
• Asistent medical
• Asistent social

Un fizioterapeut se ocupă de diagnosticarea, tratamentul și prevenirea tulburărilor musculo-scheletice pentru a minimiza deficitele de sănătate și a îmbunătăți starea generală de sănătate.

Un ergoterapeut se ocupă de restabilirea/îmbunătățirea funcției motorii și a aptitudinilor pentru a desfășura activitățile vieții cotidiene și activitățile profesionale.

Lucrătorul social se ocupă de sprijinirea persoanelor, grupurilor sau comunităților în ceea ce privește adaptarea, autosuficiența și integrarea socială.