Tratarea durerilor de spate: cum ajută fizioterapia? Tipuri de terapie

Durere și arsură în mijlocul spatelui între omoplați sau în partea inferioară, în sacru și deasupra feselor? Pentru inflamația nervilor sau alte afecțiuni? Ce va ajuta?

Ați încercat să faceți kinetoterapie sau fizioterapie?

Este, de fapt, un sistem de tratament care folosește acțiunea mai multor fenomene fizice și efectele acestora asupra corpului uman. Se folosește în centrele de tratament și reabilitare sau chiar în casele de tratament balnear.

Scopul fizioterapiei este de a ameliora durerea prin inducerea unor schimbări în diverse sisteme ale corpului. Acest lucru se face cu ajutorul unor stimuli fizici, cum ar fi căldura, frigul sau presiunea.

Kinetoterapia este una dintre cele mai utilizate metode de tratament.

Există mai multe tipuri de astfel de tratament. Acestea sunt împărțite în funcție de stimuli:

• termoterapie - tratament prin frig sau căldură
• mecanoterapie - utilizează stimuli mecanici, de exemplu, prin aplicarea diferitelor tipuri de masaj, inclusiv cu ultrasunete
• hidroterapie - utilizează acțiunea apei, de exemplu prin presarea ei
• balneoterapia - tratament care utilizează resurse naturale, cum ar fi nămolurile și apele curative
• terapia climatică - terapie care utilizează factori climatici
• electroterapie - care utilizează curenți electrici, TENS (neurostimulare electrică transcutanată), magnetoterapie
• fototerapie - tratamente care utilizează spectrul luminos, cum ar fi biolampele sau laserele

Metodele de tratament fizic au un efect pozitiv asupra corpului uman. Totuși, acest efect depinde de diagnosticul corect și de tipul de terapie.

Aspecte și obiective ale terapiei fizice

Frecvența fizioterapiei și starea inițială de sănătate a pacientului sunt, de asemenea, factori importanți. În plus, intensitatea și localizarea terapiei trebuie, de asemenea, să fie corect determinate.
Acest factor este foarte important pentru succesul tratamentului. Dacă terapia este aplicată la locul greșit, tratamentul nu va avea succes și problema va rămâne. Astfel, durerea nu va dispărea.

De exemplu, chiar și durerile de coloană vertebrală pot fi rezultatul unei probleme la nivelul genunchiului pacientului.

Principiul sau scopul terapiei fizice este de a face să circule sângele în zona cu probleme din corpul uman. Acest lucru activează procesele de vindecare. Nu contează dacă este vorba de articulații, tendoane sau țesuturi musculare. Acest tratament afectează toate structurile corpului.

Accentul pe care îl pune terapia fizică

Este utilizată pentru o varietate de afecțiuni musculo-scheletice, de la dureri de spate la reabilitarea afecțiunilor post-leziune. De asemenea, are un efect pozitiv asupra tratamentului problemelor cronice și asupra funcționalității corecte generale a sistemului musculo-scheletic în ansamblul său.
Elimină și ameliorează durerile acute sau cronice de spate, articulații sau membre.

Citiți articolul despre ajutorul eficient pentru durerile de spate folosind diverse metode de exerciții fizice.

Ca și în alte cazuri, este mai bine să previi o problemă decât să o rezolvi. În prevenție, trebuie să ai grijă să nu-ți supraestimezi capacitățile. Trebuie să te angajezi în activități pentru care capacitățile sale fiziologice sunt suficiente. Un bun exemplu de sporturi care ameliorează articulațiile și întregul sistem musculo-scheletal și coloana vertebrală este înotul sau ciclismul. De asemenea, acestea stimulează sistemul cardiovascular, cresc capacitatea pulmonară și, cel mai important, menajează articulațiile și coloana vertebrală.

A se vedea și:
Termoterapie
Mecanoterapie
Hidroterapie
Balneoterapie
Climatoterapie
Electroterapie
Fototerapie

Tipuri de terapie fizică

Terapiile fizice se împart în funcție de tipul de acțiune pe care o produc, adică de stimulii pe care îi induc. Toate acestea folosesc agenți terapeutici care provin din surse diferite.

Tabelul de mai jos prezintă aria surselor și sursele reale utilizate în kinetoterapie

Kinetoterapia utilizează influența diferitelor tipuri de energie asupra corpului. Acestea induc apoi schimbările dorite. Tratamentul în sine depinde de identificarea corectă a procedurilor utilizate în timpul terapiei, de durata, frecvența și localizarea lor în zona afectată.

În timpul tratamentului, sunt aplicați stimuli fizici asupra corpului pentru a induce un răspuns. Acesta este de fapt o reacție de apărare pe care terapia o folosește pentru a activa organele corpului pentru a se adapta la schimbările induse.

Stimulii fizici tind să inducă următoarele schimbări:

• o mai bună alimentare cu sânge a țesutului în cauză
• o reducere a fluxului sanguin excesiv
• o mai bună reglare a circulației sanguine
• o mai bună termoreglare (menținerea temperaturii corpului)

Reacțiile la stimulii fizici sunt variate. Acestea sunt de obicei împărțite în trei grupe: reacții ale sistemului nervos, reacții hormonale și reacții umorale care implică fluidele corporale.

Regula este că...

Stimulii slabi stimulează activitatea vitală, stimulii moderați condiționează activitatea vitală, iar stimulii foarte puternici au efect opus.

Hiperemia în kinetoterapie

În majoritatea tratamentelor, există o alimentare cu sânge a țesuturilor (hiperemie). Aceasta îmbunătățește nutriția și funcția organelor implicate. Are un efect antiinflamator și crește aportul de substanțe defensive în zona afectată a corpului. Acest lucru se datorează distribuției crescute a sângelui și a limfei. Are un efect analgezic (de ameliorare a durerii) și ameliorează spasmele mușchilor striați.

Există patru tipuri de hiperemie, le enumerăm și reacțiile lor în tabelul de mai jos

Ca și alte terapii fizice, are contraindicațiile sale:

• afecțiuni hemoragice
• cașexia (scădere severă în greutate)
• stări febrile
• insuficiență cardiacă și respiratorie
• tulburări de sensibilitate
• pacemaker implantat

Unele contraindicații se aplică doar la anumite proceduri. Acestea și orice alte contraindicații trebuie discutate cu medicul sau terapeutul dumneavoastră.

Termoterapie

Termoterapia este un tratament prin căldură sau frig.
Termoterapia face să circule sângele în zona afectată. Aceasta creează ceea ce se numește hiperemie, care determină procese regenerative în zonă. Acest lucru îmbunătățește funcția și nutriția în zona afectată. Tensiunea musculară este ameliorată și vindecarea este accelerată.

Termoterapia are efecte antiinflamatorii și analgezice.

Reacția normală a organismului la tratamentul cu căldură sau frig este o deteriorare după prima aplicare. Aceasta este doar o stare temporară. Organismul se apără împotriva schimbării.

Acest tratament este utilizat pentru a trata multe afecțiuni, pentru a ameliora durerea și pentru a îmbunătăți starea generală de sănătate.

Tipuri de termoterapie

Există două tipuri de termoterapie:

• Pozitivă - căldura este adusă în corp.
• negativă - căldura este îndepărtată din corp, numită crioterapie.

Fiecare tip este ales în funcție de cerințele și tipul de problemă și are efecte diferite.

Această metodă de tratament folosește schimbul de căldură între corp și mediul înconjurător.

A. Acest lucru se realizează prin conducție, atunci când căldura este transferată într-un mediu mai rece.

B. Prin radiație, căldura este schimbată prin părțile periferice (acrale) ale corpului. Aceasta este transformată în energie care se scurge în mediul înconjurător.

C. Prin conducție, căldura este transportată de sânge de la organele active la alte părți ale corpului.

D. Evaporarea este un alt tip de schimb de căldură între corp și mediul înconjurător.

Efectele termoterapiei pozitive și negative

În timpul termoterapiei pozitive, sistemul vascular al organismului răspunde în primul rând la încălzire. Căldura are un efect pozitiv asupra mușchilor. Îi relaxează și înlătură spasmele și tensiunea din ei. Terapia prin căldură are un efect pozitiv asupra sistemului imunitar și asupra gestionării durerii.

Mijloacele folosite în termoterapia pozitivă includ împachetările cu parafină, sauna, compresele calde sau lavatherm.

Termoterapia negativă este folosită în principal pentru a încetini metabolismul și pentru a calma senzația generală de calm. Este bună și pentru durere, încetinirea inimii și a respirației. Este benefică pentru inflamații și umflături.
Ca remedii se folosesc compresele reci sau criocamera.

Mecanoterapie

Mecanoterapia este una dintre ramurile comune ale terapiei fizice. Se realizează prin masaj, poziționarea pacientului, exerciții pasive și manipulare.

În mecanoterapie, energia este aplicată prin aplicarea de forțe mecanice.

Aceasta este pusă în aplicare prin ultrasunete, cu ajutorul unor dispozitive sau direct de către fizioterapeut. Din acest motiv, mecanoterapia se împarte în: terapie cu ultrasunete, mecanoterapie instrumentală și terapie manuală.

Procedeele terapeutice pe care le cuprinde includ:

• masajul terapeutic
• extensia sau tracțiunea
• aplicații punctiforme
• manipulare
• mișcări pasive
• poziționarea articulațiilor

Principiul mecanoterapiei este aplicarea energiei mecanice asupra corpului uman. Forța manuală este aplicată problemelor de la nivelul coloanei vertebrale cervicale sau lombare. Prin aplicarea de presiune sau tracțiune asupra mușchilor scurtați, țesuturile moi și articulațiile sunt eliberate. Astfel, se elimină blocajele și se îmbunătățește mobilitatea. Masajul relaxează pacientul nu doar fizic, ci și mental.

Indicațiile și contraindicațiile pentru mecanoterapie sunt enumerate în tabelul de mai jos

Tehnici de masaj de mecanoterapie

Există mai multe tipuri de masaj utilizate în terapia cu energie mecanică.

Masajul cu role (rularea) previne durerile de spate prin reducerea presiunii dintre discurile coloanei vertebrale. Acesta reduce sarcina asupra spatelui și previne durerile de spate.

Masajul cu impulsuri, cunoscut și sub numele de tapotare, îmbunătățește circulația prin lovire. Încălzește mușchii și îi relaxează. Masajul cu capul folosește presiunea degetelor pentru a relaxa mușchii înțepeniți ai spatelui. Acesta crește semnificativ circulația sângelui, favorizând astfel metabolismul.

Masajul prin presiune (presă de aer) curăță sistemul limfatic prin drenaj limfatic.
Masajul prin vibrații (oscilant) folosește un dispozitiv vibrator pentru a provoca circulația sângelui și supraîncălzirea țesuturilor. Acesta relaxează corpul. Se folosește și scaunul de masaj.

Masajul Shiatsu (masaj cu atingere umană) utilizează tehnici speciale de masaj care stimulează punctele de presopunctură situate pe spate. Acestea sunt folosite pentru a obține o relaxare optimă.

În acest articol veți găsi exerciții pentru un spate fără dureri.

Hidroterapie

Hidroterapia (hidroterapie) este utilizată ca terapie sau ca parte a regenerării organismului. Efectul său este de a îmbunătăți amplitudinea de mișcare a unei părți a corpului, a componentelor sale musculare în timpul exercițiilor active.

Condiția de bază pentru efectul benefic al hidroterapiei este selecția și dozajul corect.

Apa este folosită pentru a stimula și relaxa corpul. Apa rece stimulează și pornește corpul, iar apa caldă îl relaxează.

Utilizarea externă a apei îmbunătățește circulația sanguină și limfatică. Aceasta ameliorează tensiunea din mușchi, reduce durerea și calmează sistemul nervos.

Printre tipurile clasice de hidroterapie se numără băile cu bule, masajul subacvatic, băile minerale, stropii de scotch, băile cu hidromasaj ale membrelor superioare și inferioare.
Se folosesc, de asemenea, diverși aditivi care se amestecă cu apa. De exemplu, uleiuri esențiale, aditivi de turbă, produse din Marea Moartă, uleiuri sau săruri de spa.

Unul dintre elementele principale ale hidroterapiei este baia. În acest proces, apa își exercită presiunea și temperatura asupra corpului. Sunt activate sistemele nervos, endocrin, cardiovascular, respirator sau imunitar. Efectul chimic al apei depinde de compoziția sa.

În cadrul unui masaj subacvatic (masaj cu apă), sunt vizate anumite părți ale corpului. Terapeutul folosește un jet de apă a cărui presiune și temperatură sunt determinate cu precizie pentru a aplica mișcări specifice acestor părți ale sistemului musculo-scheletic al corpului.

Apa caldă este alternată cu apă rece, care are un efect pozitiv asupra sistemului imunitar.

Masajul cu jeturi de apă care utilizează jeturi de apă stimulează receptorii tactili localizați în piele. Acest lucru ajută la promovarea circulației sângelui, care livrează mai mulți nutrienți în zona stimulată.

O baie de contrast este cea care alternează acțiunea apei calde și a apei reci asupra corpului. Aceasta îl stimulează și îi susține imunitatea.

O baie cu spumă este folosită pentru a relaxa corpul. Aceasta relaxează mușchii și tensiunea mentală. Este utilă pentru bolile sistemului musculo-scheletic sau pentru vindecarea cicatricilor. Are un efect semnificativ asupra insomniei sau este folosită pentru a îmbunătăți circulația sângelui la nivelul membrelor. De asemenea, are un efect relaxant după un efort fizic, fie că este vorba de sport sau de muncă.

Efectele pozitive ale hidroterapiei

Hidroterapia are numeroase efecte benefice. Printre cele mai importante se numără:

• Menține buna funcționare a reflexelor autonome și echilibrează tensiunea în ambele părți ale sistemului nervos autonom
• Antrenează termoreglarea și elimină tulburările în circulația sanguină a unor părți ale corpului
• Favorizează descompunerea poluanților din organism prin piele
• Scade ușor tensiunea arterială și, astfel, facilitează sistemul cardiovascular
• Face să circule părțile periferice ale corpului
• Îmbunătățește proprietățile imunitare ale pielii, circulația sanguină a acesteia și transformarea substanțelor din ea

Balneoterapie

Această metodă de vindecare folosește resursele oferite de natură. Mai simplu spus, apele, nămolurile sau gazele curative.

Resursele naturale de vindecare sunt împărțite în următoarele grupe:

• gaze
• peloide
• ape
• climă

Apele și peloidele sunt destinate atât aplicării externe, cât și utilizării interne (băutură sau inhalare).
Din acest motiv, balneoterapia se împarte în externă și internă.

Balneoterapia externă implică în principal utilizarea peloidelor, care sunt mineralizate artificial pentru un efect terapeutic mai puternic. De asemenea, se utilizează ape iodate, sulfurate, carbonatate și sulfate. Aceasta include o varietate de tratamente balneare diferite.

Balneoterapia internă constă în consumul de apă medicinală. Administrarea acesteia trebuie să fie regulată și stabilită de medic. Dozajul, tipul și durata tratamentului cu apă potabilă sunt stabilite de medic. Tipul de apă medicinală este stabilit în funcție de proprietățile sale și ținând cont de problema de sănătate a pacientului.

Peloide medicinale

Denumite și nămoluri, acestea se formează prin diverse procese geologice naturale. În terapie, ele sunt amestecate cu apă. Efectul lor termofizic este exploatat în special.

Unul dintre cei mai cunoscuți peloizi este turba. Deoarece are un pH scăzut, chiar mai mic decât pH-ul pielii, are bune efecte bacteriostatice. De asemenea, are un efect antiinflamator, datorită conținutului ridicat de acid humic și bitum.

Turba conține aproximativ 90 % materie organică.

Turba, care este, de asemenea, un peloid, are între 50 și 95 % din aceste substanțe. Are proprietăți termofizice excelente.

Nămolurile terapeutice sunt clasificate în funcție de locul de apariție. Acestea sunt cunoscute în principal ca nămoluri de râu, nămoluri de lac și nămoluri marine. Ca și alte peloide, acestea sunt utilizate în principal pentru efectele lor termofizice.

Ape medicinale

Efectul lor terapeutic depinde în principal de compoziția lor chimică și de proprietățile fizice. Sunt considerate medicinale atunci când au un efect curativ dovedit științific.

Apele medicinale se deosebesc între ele prin temperatura naturală, mineralizarea, presiunea osmotică, conținutul de gaze etc.

Se consideră că temperatura standard a apelor medicinale este cea de la izvorul lor. În consecință, acestea se împart în:

• termale, cu o temperatură de peste 20 °C
• reci, cu o temperatură sub 20 °C
• călduță, cu o temperatură cuprinsă între 20 °C și 35 °C
• caldă, cu o temperatură cuprinsă între 35 și 42 °C
• cald, cu o temperatură de peste 42 °C

Toate apele a căror temperatură la sursă este mai mare de 20 °C sunt considerate ape termale.

În funcție de mineralizare, apele termale sunt clasificate ca fiind simplu, slab, moderat sau puternic mineralizate.
În funcție de conținutul de gaze solubile, sulf sau carbonice.
În funcție de presiunea osmotică, hipotone, izotonice și hipertonice.

Efectele terapeutice ale acestor ape constau în acțiunea stimulilor lor chimici, de presiune și termici.

Indicațiile și contraindicațiile pentru balneoterapie sunt enumerate în tabelul de mai jos

Citiți articolul nostru despre cum pot fi ajutate durerile de spate.

Climatoterapie

Aparține metodelor de vindecare fizică în care organismul este expus la efectele unui anumit mediu climatic. Acesta include, de exemplu, mediile de la malul mării, peșterile sau mediile alpine. Climatoterapia accelerează procesele de vindecare și recuperare.

Un aspect al acesteia este plimbarea pe malul mării, în special dimineața sau după un val, când aerul este ionizat și saturat cu iod. Peșterile de sare sunt adesea folosite pentru a crea acest climat.

Un mediu potrivit din punct de vedere climatic este considerat a fi unul care are puține fluctuații termice, mult soare și conține puțini alergeni.

Terapia climatică se împarte în:

• aeroterapie - ședere și mișcare în aer curat
• helioterapie - utilizarea luminii solare pentru tratament
• talasoterapie - ședere la malul mării
• speleoterapie - ședere într-o peșteră

Caracteristicile mediului în terapia climatică trebuie să fie diferite de cele ale mediului în care pacientul se găsește cel mai des. Acest lucru este important pentru efectul maxim al unui astfel de tratament. Dacă o persoană se află brusc în condiții climatice diferite de cele cu care este obișnuită, acest lucru îi afectează boala. Sunt stimulate în organism procese care îi cresc apărarea.

În prezent, se folosesc adesea și camerele climatice, în care se pot crea diferite condiții cu o anumită temperatură, umiditate și presiune parțială a gazelor.

Electroterapie

Electroterapia este utilizată în principal în terapia fizică în scopul reabilitării.

Principiul său este de a stimula țesutul nervos și muscular prin intermediul curenților electrici alternativi de frecvență și formă de undă diferite. Ea utilizează acțiunea curenților de frecvență joasă, medie și înaltă asupra corpului uman.

Stimulează procesele fiziologice din țesuturi, reduce durerea, influențează în mod favorabil metabolismul și circulația sângelui. Reduce umflăturile și relaxează sau stimulează mușchii.

Indicațiile pentru electroterapie sunt diverse:

• dureri nervoase sau musculare
• tulburări articulare
• reumatism
• scolioză
• dureri de cap, migrene

Îmbunătățește circulația sângelui și, astfel, hrănirea țesuturilor. Suprimă procesele inflamatorii și durerile. Îmbunătățește funcțiile motorii ale organismului.

Tipuri de electroterapie

Există mai multe tipuri de electroterapie. Unele dintre cele mai comune sunt: rebox, diatermie, curenți TENS, curenți diadinamici, magnetoterapie sau ultrasunete.

Rebox este un dispozitiv inventat în fosta Cehoslovacie. Această procedură, ca majoritatea, este nedureroasă. În timpul ei, pacientul ține un electrod în mână, iar terapeutul îl aplică pe celălalt pe zona afectată.

Diatermia este o metodă care utilizează un curent electric de înaltă frecvență și de joasă tensiune. Este folosită pentru a supraîncălzi țesuturile mai profunde ale corpului fără efecte adverse asupra pielii.

Curenții TENS este un tratament care utilizează impulsuri electrice pentru a ameliora durerea și a modifica percepția acesteia. Face acest lucru prin stimularea nervilor la diferite niveluri ale sistemului nervos. De aceea, se mai numește și neurostimulare electrică transcutanată.

Curenții diadinamici utilizează o combinație de curenți electrici, galvanici, impulsuri și faradici. Efectele acestora se susțin reciproc, ceea ce duce la o mai bună circulație a sângelui în țesuturi și la un efect analgezic (de ameliorare a durerii). Curenții diadinamici au fost descoperiți în 1929 de către medicul dentist francez Bernard.

Magnetoterapia utilizează câmpuri magnetice pentru tratament. În țesuturi au loc modificări biologice. Acestea se modifică sub influența câmpului magnetic pulsatoriu de joasă frecvență, creând un micromasaj.

Ultrasunetele produc unde care vibrează prin piele. Sunt folosite proprietățile undelor sonore. Acest lucru crește temperatura, în special în țesutul de colagen. Acesta este componenta principală a tendoanelor și ligamentelor. De asemenea, stimulează formarea acestui țesut.

Fototerapie

Este un tratament cu lumină care folosește influența radiațiilor electromagnetice. În fototerapie, se emite lumină cu o anumită lungime de undă cu luminozitate ridicată. În timpul aplicării sale, pacientul simte căldură.

Pentru fototerapie se folosește un laser sau o lampă biotron.

Utilizarea sa este foarte largă. Ajută chiar și în cazul problemelor psihologice sau al insomniei.

Efectele fototerapiei sunt împărțite în trei grupe.

• analgezic - ameliorarea durerii
• antiinflamator - suprimarea proceselor inflamatorii
• biostimulatoare - promovarea și stimularea regenerării celulare

Tratamente de fototerapie

Laserul folosește impulsuri de lumină monocromatică. Emite unde electromagnetice coerente, continue. Este folosit pentru a ameliora inflamațiile articulare sau bolile cronice care provoacă dureri puternice. Regenerează țesuturile deteriorate, cum ar fi cicatricile, ligamentele sau cartilajele.

Biolampa emite lumină polarizată monocromatică sau policromatică. Regenerează țesuturile și are efecte antiinflamatorii.

Solux este o metodă de fototerapie în care se aplică lumină infraroșie pe zona afectată. Aceasta crește sistemul imunitar al organismului. Are aplicații în bolile cronice ale sistemului respirator sau musculo-scheletal.

Utilizări ale fototerapiei

În neurologie, se aplică în pareze sau dureri nervoase, dureri de cap sau dureri de umăr de la nivelul coloanei cervicale.

În dermatologie, este benefică pentru o mai bună vindecare a rănilor sau cicatricilor. Este folosită în tratamentul escarelor, arsurilor, ulcerelor, acneei și altor probleme.

În ortopedie se folosește fototerapia pentru artrită, artroză, dureri lombare sau sacrale, bursită, hematoame, afecțiuni posttraumatice, dureri de coloană, leziuni articulare și dureri musculo-scheletice.

De asemenea, este folosită în cosmetică pentru a corecta ridurile, vergeturile și alte probleme.