Ce sunt halucinațiile și iluziile? De ce apar? Diagnostic și tratament

Halucinațiile și iluziile sunt simptome ale diferitelor boli, nu numai ale celor psihiatrice, și sunt legate de tulburări de percepție a realității, de conștiință sau de gândire.

Etiologia apariției lor este foarte diversă. De la efectele alcoolului și ale narcoticelor până la tulburări psihiatrice sau neurologice.

Cauzele halucinațiilor, diagnosticul, tratamentul, psihoterapia și multe alte informații interesante pot fi găsite în articol.

Halucinație, delir sau iluzie?

Atât halucinațiile, cât și iluziile sunt tulburări ale percepției senzoriale și ale gândirii. Individul afectat este convins că afecțiunea este una reală. Ambele afecțiuni sunt similare și pot fi strâns legate între ele.

Iluzii

O iluzie este o credință falsă, creată în mod morbid. Individul afectat nu poate fi convins că nu este reală. Această tulburare de gândire este adesea întâlnită în mod specific în schizofrenie. Ea poate fi un simptom al multor alte tulburări neuropsihice.

Iluziile se referă adesea la faptul de a fi influențat, controlat, supranatural sau de a fi sub control. Prin urmare, iluziile reprezintă o credință insistentă în ceva care este fals sau nefondat. Este o tulburare a gândirii.

Halucinații

O halucinație este o percepție falsă și distorsionată a realității și a unor situații, obiecte sau subiecți reali. Halucinațiile pot implica toate simțurile umane, cum ar fi văzul, auzul, mirosul, atingerea sau chiar gustul.

Cuvântul halucinație provine din cuvântul latin "alucinari", care înseamnă "rătăcirea minții".

Halucinațiile sunt cauzate de o reacție chimică sau de o anomalie în creierul individului în cauză. Halucinațiile sunt un simptom al unor tulburări psihiatrice, cum ar fi psihoza sau schizofrenia. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea, un rezultat direct al consumului de substanțe care creează dependență și halucinogene.

În cazul halucinațiilor, o persoană poate fi sau nu conștientă de faptul că experiențele sale nu sunt reale. Halucinațiile pot fi foarte neplăcute și angoasante pentru individ (păianjeni, șerpi, fantome, voci, mirosuri...).

Iluzii

În timp ce iluziile sunt o tulburare a gândirii, iluziile și halucinațiile sunt denumite tulburări de percepție. În ambele cazuri, individul percepe realitatea într-un mod distorsionat. Spre deosebire de halucinații, iluziile se bazează pe un obiect real. Creierul percepe obiectul, dar îl procesează incorect.

Halucinațiile sunt cauzate de experimentarea a ceva care nu există cu adevărat. Iluziile sunt cauzate de interpretarea eronată a ceva real. Iluziile sunt percepții distorsionate ale situațiilor și obiectelor. Un exemplu este o umbră care seamănă cu o fantomă sau cu o figură. Un anumit tip de iluzie este, de asemenea, folosit de magicieni.

Halucinații: tipuri, distribuție și cauze

Halucinațiile pot fi împărțite în:

• Halucinații auditive (sonore) - Acesta este cel mai frecvent tip de halucinație. Individul aude sunete sau muzică care sunt reale pentru el. Exemple de halucinații auditive sunt pașii, bătăile sau vocile oamenilor. Unii indivizi aud voci care le poruncesc sau le sfătuiesc să facă ceva.
• Halucinații vizuale - Acest tip de halucinație comună presupune să vezi lucruri care nu sunt reale. Acestea includ obiecte, forme, lumini și altele asemenea. Poate implica, de asemenea, halucinații vizuale mai complexe sub forma unor animale, oameni sau creaturi supranaturale asemănătoare basmelor.
• Halucinații tactile (de atingere) - Într-o halucinație tactilă, individul simte o anumită atingere pe corp. De obicei, aceasta este o senzație neplăcută. Exemplele includ senzația de insecte care se târăsc pe corp, mâncărimi, arsuri sau mișcări ale organelor interne.
• Halucinații olfactive (miros) - În aceste halucinații, individul poate simți anumite mirosuri care nu există și care nu sunt simțite de nimeni altcineva. Acestea sunt în principal mirosuri și mirosuri străine neplăcute.
• Halucinații gustative - Aceste halucinații evocă senzația de gusturi în gură care, în majoritatea cazurilor, sunt străine sau neplăcute pentru individ.

Cauze ale halucinațiilor

Etiologia halucinațiilor este foarte diversă și multifactorială. Ele pot fi cauze temporare pe termen scurt sau simptome ale unor boli pe termen lung.

Cauze temporare ale halucinațiilor:

• Influența alcoolului
• Influența narcoticelor (marijuana, LSD, amfetamină, heroină, cocaină și alte diverse halucinogene)
• Deshidratare severă și epuizare a organismului
• Fenomene emoționale puternice (doliu, traume)
• Privarea de somn
• Efectele anesteziei
• Febră mare (în special la copii și la persoanele în vârstă)

Boli ca și cauze ale halucinațiilor

Bolile organice fizice grave pot provoca anumite halucinații. Acestea includ tumori ale sistemului nervos central, insuficiența hepatică, renală și a altor organe.

În plus, bolile sistemului nervos, cum ar fi boala Parkinson neurodegenerativă în stadiu înalt, boala Alzheimer sau un tip de epilepsie cu crize epileptice.

Halucinațiile sunt, în principal, un simptom al anumitor diagnostice psihiatrice. În cazul bolilor mintale, cum ar fi sindromul de stres posttraumatic sau schizofrenia, mulți pacienți au halucinații vizuale și auditive.

În plus, tulburările delirante și diverse tulburări psihotice.

Exemple de boli cu posibila apariție a halucinațiilor:

• Schizofrenie
• Sindromul posttraumatic
• Demență
• Boala Alzheimer
• Boala Parkinson
• Epilepsie
• Narcolepsie
• Tulburare bipolară
• Psihoză
• Depresie psihotică

Iluzii: tipuri, subdiviziuni și cauze

Iluziile și halucinațiile apar în principal ca simptome ale tulburărilor mentale (psihiatrice) și neurologice. Schizofrenia sau boala psihotică sunt, de asemenea, exemple.

În funcție de natura lor, delirurile pot fi împărțite în:

• Deliruri expansive - Individul își supraestimează adevăratele sale calități. El are un sentiment de putere, abilitate și unicitate exagerate. Delirurile expansive se împart în megalomanice (supraestimarea propriei importanțe), religioase (credința în origini), extrapotente (supraestimarea propriilor puteri), reformiste (credința de a face schimbări revoluționare în societate) și altele.
• Iluzii depresive - Individul, la rândul său, este supus unor credințe nefondate despre propria insignifianță și slăbiciune. Acestea se împart în iluzii micromanice (subestimarea sinelui), hipocondriace (credințe despre boală), autocaustice (autoînvinovățire fără sens), temătoare (teama de evenimente catastrofale și negative), dismorfofobice (credințe despre aspectul negativ al unei părți a corpului) și altele.
• Iluzii paranoice - Se împart în persecutorii (credințe despre faptul că sunt persecutați și ascultați de o altă persoană), transformaționale (credințe despre schimbarea personalității și a corpului), de metamorfoză (credințe despre schimbarea în altă ființă sau animal), emulative (gelozie morbidă nejustificată) și altele.

Etiologia iluziilor

Delirul apare în principal la persoanele cu boli neurologice și psihiatrice. Exemple sunt tulburările neurodegenerative (boala Parkinson, boala Alzheimer, scleroza multiplă, boala Pick...) și alte boli ale sistemului nervos și vascular (tumori, hemoragii, traumatisme, ateroscleroză...).

În plus, pot apărea în cazul bolilor metabolice și endocrine grave (sindromul Addison, sindromul Cushing...), al carențelor de vitamine (B12, acid folic) și al expunerii la narcotice psihoactive, droguri și toxine.

Diagnosticul și tratamentul halucinațiilor și iluziilor

Halucinațiile și delirurile sunt tulburări de percepție și de gândire. Pacientul este convins că acestea reprezintă realitatea. Indiferent dacă este vorba de o afecțiune pe termen scurt sau pe termen lung, este necesară o evaluare profesională a stării medicale. Dacă este necesar, trebuie stabilit un plan terapeutic.

Inițial, medicul va face o anamneză medicală completă, va evalua starea de sănătate de bază a pacientului și simptomele clinice. Practicianul va lua în considerare simptomele descrise de pacient. Cel mai probabil, pacientul va fi trimis la un specialist - un neurolog sau un psihiatru.

Diagnosticul de halucinații și iluzii este de obicei pus sub forma unui interviu cu un psihiatru. Un examen neurologic poate fi indicat pentru a exclude o cauză organică a halucinațiilor.

Un diagnostic amănunțit și cunoașterea etiologiei halucinațiilor sunt esențiale pentru a stabili un plan de tratament și pentru a ajuta pacientul.

Tratamentul tulburărilor psihiatrice se face în primul rând prin ședințe cu un terapeut, modificarea stilului de viață și terapie medicamentoasă.

• Terapia medicamentoasă
• Psihoterapie
• Modificarea stilului de viață

Farmacoterapia este utilizată în principal pentru a atenua simptomele neplăcute ale bolii (schizofrenie, boala Alzheimer, psihoză, demență, depresie...). În cazul unei cauze organice, în sensul unei constatări la nivelul sistemului nervos central, este posibil și un tratament chirurgical.

Medicamentele antipsihotice (neuroleptice) sunt un tip de medicamente utilizate în principal pentru tratarea psihozelor, a tulburărilor de gândire (iluzii) și de percepție (halucinații). Acestea se manifestă în principal prin efectul lor asupra receptorilor de dopamină și serotonină din sistemul nervos central.

Antidepresivele sunt medicamente care au îmbunătățit opțiunile de tratament pentru tulburările depresive și anxioase datorită efectului lor asupra reacțiilor chimice ale creierului.

Se utilizează adesea tratamentul farmacologic combinat (antipsihotice, antidepresive...) și psihoterapia (terapia cognitiv-comportamentală).

Psihoterapia constă în construirea unei relații terapeutice strânse între terapeut și individul care suferă de iluzii sau halucinații. Ea necesită interesul și cooperarea pacientului.

Psihoterapia promovează gestionarea stărilor nedorite, a anxietății și a gândirii patologice cu deliruri. Ca urmare, îmbunătățește calitatea generală a vieții pacientului.

Mai mulți factori sunt cruciali în selectarea tipului exact de psihoterapie. Psihoterapeutul poate sugera pacientului tipul de terapie și metodele în funcție de problema de sănătate și de personalitatea acestuia. Pacientul decide ce i se potrivește cel mai bine pe baza informațiilor oferite de terapeut.

Când este indicat să solicitați ajutorul profesional al unui medic?

Dacă dumneavoastră sau cineva pe care îl cunoașteți se confruntă cu orice tip de halucinații sau iluzii, este recomandabilă o evaluare medicală. Sănătatea mintală este la fel de importantă ca și sănătatea fizică.

Halucinațiile pot fi periculoase, așa că nu vă sfiiți să le discutați cu cei dragi și cu un profesionist.

Halucinațiile pot face ca o persoană să se simtă anxioasă, paranoică și temătoare. Acest lucru poate duce apoi la o reducere semnificativă a confortului vieții de zi cu zi.

Starea psihologică interferează cu munca și cu zonele sociale ale vieții.

Problemele de sănătate mintală netratate pot cauza probleme în relațiile personale, în viața de familie și profesională și pe piața muncii însăși.