Durerea de umăr: care sunt posibilele cauze? Ce ajută și cum să o tratezi?

Articulația umărului este una dintre cele mai complexe articulații ale corpului uman. Un număr mare de mușchi se află în apropierea acesteia. Durerea sa poate fi cauzată de suprasarcină, leziuni, instabilitate, leziuni, boli și mulți alți factori.

Care sunt posibilele cauze ale durerii de umăr, cum se realizează diagnosticul și multe altele veți afla în acest articol.

Anatomia articulației umărului pe scurt

Pentru a înțelege problema principală a durerii de umăr, este util să cunoaștem cel puțin elementele anatomice de bază.

Articulația umărului este alcătuită din trei oase - humerusul, scapula și clavicula. Humerusul are o formă sferică (cap) la capătul său, care se potrivește în depresiunea proeminenței de pe osul scapulei.

Creasta posterioară, numită spina scapulae, procesul coracoid și procesul suprascapular, numit acromion, se extind din omoplat și sunt importante în dezvoltarea tulburărilor umărului.

În jurul articulației umărului există o serie de ligamente care asigură stabilitatea zonei.

Structurile moi ligamentare situate între structuri (burse) ajută la alunecarea și mișcarea naturală între diferitele componente ale umărului.

În articulația umărului intervin un număr mare de mușchi de la nivelul coloanei cervicale și toracice, al toracelui și al membrului superior propriu-zis (biceps, triceps...).

Mușchii umărului constau în principal dintr-un grup de mușchi numit manșetă a rotatorilor. Acesta este alcătuit din musculus supraspinatus, musculus infraspinatus, musculus subscapularis și musculus terres minor.

Din punct de vedere anatomic, aceștia acoperă cea mai mare parte a articulației umărului și joacă un rol important în majoritatea mișcărilor umărului.

Etiologia durerii de umăr

Având în vedere complexitatea anatomică a articulației umărului și multitudinea de grupe musculare implicate în funcția umărului, etiologia durerii este variată și multifactorială.

Tulburările la nivelul umărului pot fi împărțite în tulburări funcționale și tulburări structurale (organice). Tulburările funcționale reprezintă în principal o perturbare a stabilității și a funcției datorată modificărilor structurilor moi (mușchi, fascii, ligamente...).

Tulburările structurale sunt cauzate de o constatare patologică organică, în sensul unui proces degenerativ de artroză, fractură sau tulburare nervoasă.

O tulburare funcțională poate evolua spre o tulburare structurală.

Tulburări funcționale ale umărului

Deoarece tulburările funcționale implică structurile moi, numărul acestora este cu adevărat extins. Cele mai frecvente tulburări și diagnostice legate de umăr sunt enumerate mai jos.

Dezechilibru muscular

Dezechilibrul muscular se referă la un dezechilibru în starea mușchilor. Un grup muscular este slăbit, iar celălalt grup muscular din apropiere este la rândul său suprasolicitat sau scurtat, cu apariția spasmelor (fibre musculare rigide).

Slăbirea mușchilor interosoși, împreună cu supraîncărcarea fibrelor scurtate ale trapezului superior și scurtarea mușchilor pectorali, determină un dezechilibru muscular la nivelul plexului brahial numit sindromul încrucișat superior.

Dezechilibrul muscular care creează postura înainte a capului și a umerilor afectează negativ dinamica coloanei cervicale, articulația umărului și poziția scapulară în sine.

Scurtarea mușchilor

Scurtarea musculară este o afecțiune în care componenta elastică a unui mușchi (numită ligamente) se scurtează. Aceasta apare dintr-o varietate de motive.

Cu toate acestea, cea mai frecventă cauză este supraîncărcarea frecventă a mușchiului prin exerciții fizice fără o compensare suficientă, în timpul cărora acesta se scurtează în mod reflex.

După scurtare, mușchiul nu permite articulației întreaga sa amplitudine fiziologică de mișcare. Scurtarea unui mușchi sau a unui grup de mușchi poate provoca dezechilibru muscular, întindere excesivă, instabilitate și durere.

Hipermobilitate și hipomobilitate

Amplitudinea crescută a mișcării dincolo de intervalul fiziologic în timpul mișcării active și pasive este denumită hipermobilitate.

Atunci când există o hipomobilitate locală a unui segment, apare adesea un mecanism compensator pentru a compensa lipsa de mișcare a unui alt segment prin hipermobilitate. O laxitate prea mare a ligamentelor poate provoca o reducere a stabilității zonei.

Restrângerea amplitudinii de mișcare (hipomobilitate) la nivelul unei articulații apare cel mai adesea din patru cauze: tulburări structurale la nivelul articulației, retracția capsulei articulare (imobilizare pe termen lung, capsulită etc.), modificări patologice la nivelul mușchilor (slăbire, scurtare musculară) sau tulburări funcționale.

Scapula alata - scapula

Marginea internă a osului scapulei este paralelă cu cursul coloanei vertebrale. Mușchiul serratus anterior lucrează în adducția umărului și fixează scapula pe partea posterioară a toracelui. Când este slăbit sau disfuncțional, marginea medială a scapulei deviază de peretele posterior al toracelui.

Această afecțiune este cunoscută sub denumirea profesională de scapula alata sau scapula înaripată. Există o modificare a stabilității și mobilității scapulei care afectează articulația umărului.

Sindromul umărului înghețat

Sindromul umărului înghețat (cunoscut din punct de vedere tehnic sub denumirea de capsulită adezivă) este o afecțiune a articulației umărului caracterizată prin rigiditate și limitare a mișcărilor. De obicei, se dezvoltă treptat în condițiile în care mișcarea umărului este restricționată pentru o perioadă prelungită de timp.

De asemenea, poate fi cauzat de spasmul mușchiului subscapular, care restricționează mișcarea umărului și a brațului. Ca urmare a rigidizării și îngroșării capsulei articulare, mobilitatea în articulație este restricționată.

Sărurile de calciu pătrund treptat în tendoane și tendoane și se pot forma depozite.

Tulburări structurale ale umărului

Etiologia tulburărilor organice structurale ale articulației umărului include leziuni mecanice (fracturi, luxații), procese inflamatorii, tulburări nervoase și boli degenerative (artroză).

Artroza articulației umărului

Modificările degenerative progresive ale cartilajului și oaselor articulației umărului pot fi cauza durerii umărului și a mobilității reduse.

Cea mai frecventă cauză este artroza (osteoartrita), în care țesutul cartilaginos se îngustează și slăbește, formând în cele din urmă osteofite (deformări osoase). Boala este asociată cu vârsta înaintată și cu uzura articulației.

Manifestarea artrozei este în principal durerea în articulație și senzația de rigiditate.

Luxația, subluxația și fractura

O fractură sau o luxație provoacă instabilitate și durere în articulația umărului. Cea mai frecventă cauză a fracturii și luxației este o cădere și un impact puternic. Fracturile comune sunt fracturile claviculei și ale humerusului.

Luxația umărului (luxație) este o afecțiune în care capul humeral părăsește orbita și rămâne într-o poziție greșită. Dacă capul este deplasat parțial în afara orbitei și apoi revine în articulație, este vorba de o subluxație - o luxație parțială.

Fractura și luxația umărului pot leza țesuturile moi din apropierea articulației umărului, provocând complicații asociate.

Sindromul de impingement

Sindromul de impingement este o afecțiune dureroasă a articulației umărului cauzată de iritarea și reacția inflamatorie a sacului sinovial (bursa) de sub procesul scapular al acromionului.

Dacă spațiul dintre acromion și capul humeral se îngustează treptat, se provoacă durere. În termeni simpli, sindromul de impingement este cunoscut și sub numele de sindromul istmului.

Durerea apare în timpul mișcărilor și în repaus. Durerea nocturnă și imposibilitatea de a dormi pe tenul afectat este un însoțitor comun al sindromului de impingement.

Tulburările funcționale care duc la sindromul de impingement sunt dezechilibrul muscular, protracția umărului, spasmul capului bicepsului și afectarea coordonării musculare.

Cauzele de natură anatomică includ proeminența acromionului în formă de cârlig și modificările degenerative la nivelul manșei rotatorilor.

Tenditida

Inflamația tendoanelor (tendoanelor ligamentare) ale mușchilor se numește, din punct de vedere tehnic, tenditate.

În cadrul articulației umărului, în zona manșonului rotatorilor se depun săruri de calciu. Acolo, din cauza compresiei cronice, fluxul sanguin și alimentarea cu sânge a zonei este împiedicată.

Tabloul clinic este asemănător cu sindromul de impingement. Există o restricție a mișcărilor active și durere în articulația umărului.

Bursita

O cauză relativ frecventă a durerii în articulația umărului este inflamația sacului sinovial (bursa). Atunci când mușchii și tendoanele sunt suprasolicitate din cauza mișcărilor repetitive și a utilizării excesive, poate apărea un proces inflamator al bursei sinoviale. O cauză posibilă de apariție este și impactul.

Bursita se manifestă în principal prin umflături, o creștere a temperaturii locale, rigiditate articulară și durere la mișcare.

Leziuni ale mușchilor coapsei rotatorilor

Cea mai frecventă cauză a durerii de umăr este reprezentată de inflamația sau rupturile mușchilor manșonului rotatorilor din articulația umărului. Rupturile și deteriorarea fibrelor musculare se manifestă prin durere, mobilitate limitată și chiar pierderea forței musculare.

Cauza este strâns legată de sindromul de impingement, de degenerarea tendonului și de supraîncărcarea frecventă a mușchiului care duce la rupturi cronice. Ruptura musculară acută apare în principal în cazul leziunilor și al deteriorărilor mecanice.

Leziuni la nivelul capului bicepsului

Tendinoza este o inflamație a tendonului capului lung al bicepsului. Prezintă sensibilitate la flexia la nivelul umărului și la flexia la nivelul cotului. La ecografie, este evidentă tumefierea și sinovita tendonului bicepsului.

Afecțiunea apare cel mai adesea la suprasolicitarea excesivă (sport, muncă), când poziția membrului superior este în extensie la nivelul articulației umărului și flexie simultană la nivelul articulației cotului.

Ruptura bicepsului apare mai ales la ridicarea de sarcini grele. Tendonii sunt deteriorați și se desprind de articulația umărului. Mușchiul este adesea suprasolicitat cronic și degenerat înainte de leziune.

Mușchiul biceps poate fi deteriorat la locul de atașare și în partea centrală a fibrelor. Forța musculară, durerea și umflarea zonei afectate sunt afectate.

Tulburare nervoasă - opresiune nervoasă

Odată cu vârsta, procesul degenerativ sau accidentarea, vertebrele și discurile intervertebrale din segmentul cervical pot fi perturbate. Acest lucru poate duce la opresiunea nervilor cervicali direcționați către umăr și întregul membru superior.

În cazul comprimării nervilor, persoana resimte slăbiciune musculară, amorțeală sau furnicături în umăr și în membru și dureri înțepătoare în braț.

Diagnosticarea tulburării articulației umărului

Diagnosticul tulburării articulației umărului constă în principal într-o examinare cuprinzătoare efectuată de un ortoped, fiziatru sau neurolog. Scopul medicului este de a găsi cauza durerii și de a exclude/confirma o problemă structurală.

Medicul va examina articulația umărului prin vedere, palpare și va testa stabilitatea și mobilitatea articulației umărului în toate direcțiile.

Medicul examinator testează amplitudinea de mișcare a articulației în mișcare pasivă și activă. Testarea rezistenței este utilizată pentru a determina dacă mișcarea este dureroasă la executare.

În cele mai multe cazuri, pacientului i se indică un examen imagistic, care este utilizat pentru a vizualiza în detaliu structurile interne ale zonei afectate.

Ultrasunetele sunt utilizate în principal pentru afecțiuni mai complexe ale structurilor moi. Examinarea cu raze X este utilizată în principal pentru a examina și a afișa starea țesutului osos.

Tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sunt utilizate pentru a vizualiza structurile moi ale corpului - mușchi, nervi, ligamente.

O altă procedură de diagnosticare posibilă este EMG (electromiografie), care este utilizată pentru a examina mușchii, nervii periferici și pentru a evalua coordonarea neuromusculară.

Metoda termografiei în infraroșu captează radiațiile de la suprafața corpului sub forma unei imagini. Aceasta ajută la determinarea mai precisă a tipului de informații despre durere și la localizarea procesului inflamator.

Artroscopia este o procedură chirurgicală și de diagnosticare în care un dispozitiv optic subțire - un artroscop - este introdus în articulație. Acest lucru permite medicului să vizualizeze structurile interne ale umărului pe un monitor cu o rezoluție detaliată.

Opțiuni de tratament pentru articulația umărului

Tipul exact de tratament al durerii depinde în întregime de cauza determinată.

Tratamentul articulației umărului poate fi un tratament conservator sub formă de fizioterapie, reabilitare și ergonomie a mișcărilor.

Tratamentul farmacologic constă în principal în aplicarea de analgezice, medicamente condroprotectoare și antiinflamatoare.

Tratamentul chirurgical este, de asemenea, o opțiune, care este indicată în special în cazul leziunilor, al leziunilor structurale și al ineficienței tratamentului conservator sau farmacologic.

Tratamentul conservator

Componenta principală este reabilitarea sub formă de exerciții fizice cu un fizioterapeut, de ergonomie a mișcărilor zilnice și de aplicare a metodelor fizice.

Metodele fizice pentru articulația umărului pot include ultrasunete, electroterapie, laser, unde de șoc, hidroterapie sau termoterapie. Alegerea depinde de afecțiunea specifică și de obiectivele tratamentului (durere, inflamație, vindecare...).

În cadrul metodelor fizice la domiciliu, este frecventă aplicarea de comprese calde sau reci. Compresele calde sunt utilizate în tratamentul afecțiunilor cronice. Acestea au un efect miorelaxant - relaxează mușchii, ameliorează rigiditatea și ameliorează reflex durerea.

Pe de altă parte, compresele cu gheață sunt folosite pentru a reduce umflarea și durerea în inflamațiile acute și congestia sau pentru a preveni inflamația. Cu toate acestea, este recomandabil să se consulte un medic.

Fizioterapia are ca scop eliminarea dezechilibrelor musculare, întărirea mușchilor slăbiți și ameliorarea mușchilor scurtați supraîncărcați, îmbunătățirea stabilității și mobilității umărului și corectarea tulburării funcționale în sine.

Lucrătorul de reabilitare utilizează elemente ale metodelor terapeutice individuale. În cadrul umărului, se utilizează adesea kinesiotapingul - fixarea zonei afectate cu o bandă terapeutică funcțională pentru a stabiliza sau relaxa structurile moi ale segmentului.

Tratamentul farmacologic

Pentru durerea de umăr, se folosesc de obicei medicamente pentru a ameliora durerea, umflarea și inflamația. Acestea pot fi medicamente orale generale sau creme topice pentru inflamația tendonului, mușchilor și articulațiilor.

Este posibilă aplicarea locală de medicamente antiinflamatorii (cum ar fi corticosteroizii) sub formă de injecție.

În cazul bolilor degenerative, injectarea de agenți condroprotectori (substanțe care susțin și hrănesc cartilajul) direct în articulație este, de asemenea, o opțiune. În cazul afecțiunilor dureroase, se poate prescrie un tratament cu anestezice locale în combinație cu un agent antiinflamator.

În plus față de tratamentul medical convențional, pacienții cu boli articulare degenerative pot încerca o metodă care utilizează aplicarea locală de celule stem. Celulele stem fac parte din organismul propriu și au efecte regenerative și de vindecare pentru articulație.

Tratamentul chirurgical

Intervenția chirurgicală aleasă se bazează pe cauza durerii și a disfuncției articulației.

Aceasta poate include stabilizarea umărului, suturarea rupturilor musculare și ligamentare, eliberarea componentelor calcificate, decompresia, înlocuirea cu o articulație artificială (endoproteză), eliberarea structurilor nervoase și multe altele.

Tratamentul chirurgical este indicat mai ales în cazul leziunilor și fracturilor, al gradelor ridicate de osteoartrită, al rupturilor structurilor moi sau al eșecului de a îmbunătăți starea de sănătate cu ajutorul tratamentului conservator și farmacologic.

Recuperarea este individuală în funcție de tipul de procedură.

Prevenirea durerii articulației umărului

Prevenirea în direcția unei funcții sănătoase a articulației umărului constă în principal în exerciții fizice regulate și adecvate cu o tehnică corectă, recuperare și căutarea unui ajutor profesional la primele semne ale unei tulburări sau boli.

Dacă nu știți ce exerciții să alegeți, este recomandabil să consultați un fizioterapeut, un medic de recuperare sau un antrenor certificat. Acesta vă va recomanda exercițiile adecvate pentru starea dumneavoastră de sănătate și starea fizică.

Prevenirea articulației umărului:

• Activitate fizică regulată și compensatorie
• Întinderea mușchilor scurtați
• Postura corectă și poziția corectă a capului
• Regenerare adecvată
• Aport adecvat de vitamine și minerale
• Somn regulat de calitate
• Nu întârzierea unei vizite la medic în caz de durere